thoughts of a drama queen

Mi-a spus mie mama candva, ca lucrurile nu sunt tot timpul roz. Stiu ca incepe sa sune ca o melodie de la Class, insa va asigur ca postul meu merge intr-o cu totul alta directie. Deci cum ziceam, nu tot timpul roz. Adica uneori mai sunt si negre si gri, sau de alte culori, si partea si mai proasta este ca lucurile nu miros tot timpul frumos, ci uneori miros chiar foarte urat. Cine nu a mancat inca de dimineata sa manance, si sa citeasca ulterior, pentru ca nu merita sa rateze istorisirea doar din cauza acestui detaliu.

Ne intalnim de multe ori cu aceste exemple, dar incercam sa le indosariem intr-un “file” in spatele creierului, sa il arhivam si sa ne prefacem ca nu exista, desi ne enerveaza la culme. Un exemplu ar fi faptul ca in Pipera nu exista canalizare. Si unde credeti ca se deverseaza toate defecatiile bastanilor care conduc SUVuri si care si-au construit vile etajate acolo in comuna? Unde? Hai, ghiciti. Mbine, ati ghicit. Exact pe la Dimitrie Pompeiu, adica acolo unde lucrez eu. Daca toata chestia ar fi asa, oarecum subterana si musamalizata, n-as fi observat-o, m-ar fi durut drept in coaste. Insa nu e asa. Ea vine printr-un furtun care se opreste deasupra unui canal. Da, pe acolo vine ea. Care ea? Ea, materia defectuoasa, ca nici nu mai stiu cum sa ii spun. 

Ma gandesc ca nu vreti sa va inchipuiti ce mirosuri sunt in zona unde lucrez eu. Doamne fereste sa iesi din cladire ca te loveste un damf de iti vine sa iti muti nasu intr-o zona frumoasa de campie. Si numai pe el, pentru ca nu poti, tu esti robul muncii. Ideea e ca nici macar nu am fost foarte revoltata de toata treaba asta, pana aseara. Aseara plecam de la serviciu la 21:30 pentru ca avem un proiect foarte important si am avut de ales intre a veni in weekend si a sta pana la orele respective. Deci am stat. Si am plecat cu un taxi. Vreau sa spun ca pe tot drumul cat am parcurs Dimitrie Pompei, Petricani, pana Tei, mirosea de iti venea sa iti bagi o punga de vata pe ambele nari, si eventual si in urechi, in cazul stupid in care se poate ca mirosul sa intre si pe acolo.

Deci nu inteleg. Nu inteleg cum pot oamenii aia sa pretinda ca stau in lux, si de atatia ani sa isi verse rahatul asupra Bucurestiului, unde stau mult mai multi oameni, care au canalizare, si nu au nicio vina. Care nu trebuie sa suporte “eau de toilette” care vine de la toaletele piperistilor. De fapt ce vorbesc, ba da, trebuie sa se suporte. Ce am putea face, de exemplu? O greva anti cacat strain? Sa cerem sa il verse in sus in loc de in jos? Ar putea sa il foloseasca in mod constructiv, cum fac strainii, sa il usuce si sa isi faca materiale de constructii din el, caramizi, sa isi construiasca noi case. Eventual in care sa locuim noi, astia care inghitim cacatul.

Egal, sa trecem la o poveste la fel de scarboasa, dar de data aceasta interna. Acum cateva zile, ajung acasa. Colegu in bucatarie, manca o omleta. Ne salutam si ma proptesc de tocul usii sa mai povestim. Imi spune ca avem musafiri. Eu ca cine? El ca sa ma uit in sus. Ma gandeam oare ce prieten de-al meu vrea sa imi faca o surpriza si s-a lipit de tavan? Cand colo, pe tavan, viermi. Multi viermi albi de vreo 1 cm lungime. Ahhhh, scarbos. M-am retras din bucatarie. Am reusit sa ii aspiram pe toti, dupa niscaiva consultari “ca ce sa facem”. Bun. Am dormit linistiti, dar a doua zi au aparut iar. Tot in bucatarie. Dupa ce am curatat in prealabil toata casa, sa fie mai sanitarizata. Dupa ce am cheltuit aprox 180 de lei pe chestii de curatat. Viermii se incapatanau sa atarne de tavan, si sa ne cada din cand in cand in tigaia de omleta.

Am cautat eu pe net treburi despre viermi si am aflat ca sunt ceva larve de musculite care se hranesc cu carne putrezinda. Noi am cautat daca avem asa ceva in bucatarie, si nu am gasit. Dar si daca am fi gasit, viermii ar fi trebuit sa stea pe carne, nu pe tavan. Deci, daca stau pe tavan, am tras singura concluzie pe care puteam sa o tragem. Ca la etaj este ceva ce putrezeste.

Avem 3 ipoteze posibile. Vecinul/vecina a plecat de acasa si si-a lasat cainele sa moara de foame. A murit in bucatarie, in partea din stanga, ca acolo merg toti viermii. Vecinul/vecina de sus, Dumnezeu sa o ierte, si de aici va prindeti voi. Ar trebui anuntat administratoarea, sa verifice. Vecinul/vecina de sus este criminal/criminala in serie, si isi infaptuieste ritualurile scarboase pe podeaua din bucatarie, dupa care isi ingroapa cadavrele in borcane pe care le stivuieste pe podeaua din bucatarie, in stanga, si le pune etichete de gemuri fine.

Ah, curata-s-ar totul de la sine. Ca tocmai m-a anuntat Pitu ca iar facem curat azi 8-|. The end.