Ma apuc de cusut adidasi in Congo
Maine vine sefu! Iupiiii… ati mai vazut asa ceva? Ma gandesc ca nu. Dar eu ma prea plictisesc asa. Nu se mai poate. Mi se scurg 8, 9 ore din viata la biroul asta si nici macar nu fac ceva constructiv. Ce faci cand n-ai de lucru? Spuneti-mi si mie ca incep sa imi smulg fire de par din cap de plictiseala.
Ieri am auzit o reclama la radio care mi s-a parut foarte tare. Era ca si cand te-ai juca un joc pe calculator, doar ca personajul principal se confrunta cu niste probe putin atipice, de genul “level 2, evaluarea anuala” sau “felicitari, ati fost promovat” si dinastea. Reclama era la un site de joculete flash, pentru cei care se plictisesc la serviciu.
Sa va povetesc o zi dinasta fara conducere.
Ma trezesc mai tarziu, ca doar nu ma verifica nimeni la ce ora vin. Da, ok, avem amprentoare la usa, dar daca esti smeker poti sa intri cu cineva si atunci nu se inregistreaza la ce ora ai venit. Chestia asta se aplica si cand merg colegii mei in turme la fumat, se amprenteaza unu ingur si ies 20. Cand intra inapoi, se amprenteaza altu, si tot asa, se face un haos de nu mai are sistemul asta nicio relevanta. Ajung deci in jur de 9.45, cu un sandwich si o cafea de la snack attack. Damn those bastards, si-au deschis sediu fix aici langa noi, si nu ma pot abtine sa nu imi iau cate un sandwich, chiar daca sunt scumpe ca dracu. I mean, 8 lei un sandwich? Da ce ai pus in el? Icre de manciuria? Pate de fois gras? Sau mi l-ai poleit cu aur pe margini? Anyway, desi stiu toate teoriile astea, tot imi iau.
Ajung la serviciu, nimeni. Doar eu si pustietatea. Imi citesc singurul mail, acela care vine in fiecare zi. Cand am doua e deja frenezie, actiune, activitate, doar doar imi cere si mie cineva ceva. Apoi imi scriu blogul. Incet, cu timp, ca nu ma grabeste nimeni. Cand sunt sefii aici bag viteza ca n-am vreme de pierdut. Apoi il public, il mai recitesc. Citesc alte bloguri. Vorbesc pe meebo. Ca mess n-avem. Vorbesc cu oricine despre orice, numa ca sa ma mai tina de vorba.
Pe la 11.30 deja ma plictisesc ingrozitor. Am epuizat toate siteurile, am vazut tot ce a mai aparut nou, etc. Ii urasc pe aia care au treaba, pentru simplul fapt ca eu n-am si nu vor sa-mi dea si mie. Incep sa ma agit in legatura cu masa de pranz… unde mergem, ce facem, orice doar sa iesim de aici. Pe la 12, alti coworkeri pe aceeasi frecventa cu mine, ma scot la masa. Acu vreo 2 zile am fost la Baneasa. Dupa masa am mai tras si o shopuiala de vitrine (eu. ei si-au chiar luat ceva). Au bagat noile colectii la Baneasa :drooling:. Ajungem inapoi pe la 14.30, cu putin noroc la 15.00. Pauza de masa X 3. Nu le spunem la aia din celelalte departamente ca noi nu avem ce lucra, ca oricum ei au joburi mai putin placute…
Pana la 16.00 se sta afara la tigara. Ma duc si eu, ce sa fac? Si stau acolo si aproape adorm cu capul rezemat de un zid in timp ce ascult in surdina povesti care nu ma intereseaza. Apoi ma intorc la birou si incep iarasi researchul cu ochii care ma ustura in speranta ca mai gasesc ceva care sa ma tina ocupata cat mai mult timp. Colegii de birou se joaca cu o capsuna plina de gel care se lipeste de perete daca o arunci cu forta. In curand, sunt toti adunati in jurul peretelui si arunca cu randul, rad si se distreaza. E clar, activitate intelectuala de ora 16.30.
Revoltata, ma revolt. “Chiar nu am un superior care sa ma lase sa plec mai repede? Nu mai pooooottt…”. Pana la urma s-a gasit unul. “Vreau sa plec la 17!” “Da nu ai nimic de facut?” “NU!” “Pai… bine, daca… chiaaar nu ai nimic de facut…”. Ii arat colegii care arunca in perete cu capsuna si ii spun “Pot sa arunc si eu cu mura aia de perete daca vrei, altceva nu am de facut…”. L-am convins.
Ultima jumatate de ora e cea mai grea. De ce nu am zis 16.30? M-am tampit la cap. La 17 plec in fuga, cu amprenta altcuiva, ca e cam devreme. Mai astazi si gata. Maine vine sefu. Ieeeeeeeeeee 
Eu n-am sefiii:((. Adik sefii mei sunt din Constanta, eu sunt singura in Ploiesti. De 7 luni de cand lucrez aizi, a venit o singura data seful in vizita. Daca ma plictisesc? Logic ca da:((. Eu sunt singura care nu are mare lucru de facut. Si ce fac? bloguiesc, chatuiesc, ma plimb din birou in birou. Ma rog de colegi (impropriu zis colegi, platim chirie ca sa stam aici) sa ma lase sa ii ajut.
Si faza e ca locul meu de munca e undeva in afara orasului, nu pot pleca la plimbari, shopping, sau nu pot pleca mai devreme decat daca gasesc pe cineva sa ma duca pana in oras….so, darling, you’re not alone:((
Oh dear
eu as muri in situatia asta non stop. Macar te platesc bine? Eu ti-as pune spor de plictiseala 
)
Mda, sa iti dau nr sefului meu sa discuti u cu el despre sporul de plictiseala=))
Ei lasa, din octombrie schimbam aerul si ne angajam pe plaiuri capitaliste!
Munca ti-a trebuit!
Da, crezi ca acasa nu m-as fi plictisit? hehe
sunt gemeni, ma plictisesc si cand fac trei chestii deodata.
Ah, job-ul…
Imi place ceea ce fac, dar sefa mea imi creeaza greatza si la propriu si la figurat!
E o comunista, o mica dictatoare care vorbeste tzipand si asta imi bulverseaza de tot lumea! Nu pot intelege motivele pt care nu se controleaza! Ca pana la urma si un dictator tot om ar trebui sa fie, nu animal!
Oamenii care fac asta incearca sa intimideze, sunt slabi!
Ha, nici asa nu e bine…
Mai ales ca marea majoritate a colegelor incearca sa o copieze…
Asa ca plictiseste-te la tine la job, zappy!
saraca, ce stresata esti daca simti nevoia sa pui atatea semne de exclamare
)))
Hhahhaha, nu e stresssss, e indigndare.
Dar am inceput sa ma obisnuiesc, mai ales ca nu o vad zilnic!
indignare***
vreau si eu spor de plictiseala!!!pot pot pot? va rooooog…eu traiesc in fiecare zi ce ai descris tu acolo…doar ca noi nu avem capsuna pe care s-o aruncam in perete…o sa ajung in curand sa imi pun statusuri de sinucidere pe mess ca sa ma bage cineva in seama(toti au treaba,numai eu nu)…
daca as fi desteapta mi-as lua un al doilea job…gen traduceri sau ceva de genu’,ca tot am timp cacalau la munca…dar din pacate nu sunt si sunt prea lenesa…deci nu-mi ramane decat sa deschid de ‘nshpe mii de ori pe zi blogu’tau sa vad poate-poate ai mai pus ceva…
Am intrat oare intr-o lume paralela? Ati inebunit cu totii? Cum sa te bucuri ca se intorc sefii? Cand seful meu a plecat in concediu, am plans de fericire. Cred ca am jertfit si un vitzel, nu mai imi aduc bine aminte, ca eram pulbere de betzi.
=)) ce tare, CO2. Vezi Jul, poate te angajezi unde lucreaza CO2. Eu una mi-am luat teste de legislatie si ma delectez cu alea. Numa teste ca n-am rabdare sa si citesc
nu’i corect , as vrea si eu sa ma plictisesc…eu vin pe bloguri cand pur si simplu simt nevoia de 15 20 min de pauza
… ce mama naibii, vreau si eu plictiseala…
tu lucrezi de prea putin, n-ai dreptu inca.
nebune la cap.
Am avut si eu un job ca al tau ,dupa sase luni am renuntat ,mai aveam putin si inebuneam de plictiseala si incercand sa gasesc ceva care sa ma tina ocupata pana la plecare
voi n-ati inteles bine
) eu de obicei nu ma plictisesc, doar acum, ca e managementul in concediu.
revenim curand la normal.
Şi cum te-ai gândit să coşi adidaşii ? Unul de celălalt ?
Nu… unu mie, unu tie, unu… iar mie!
Aha. Şi eu le fac quality check-u ? Adică dau o tură de teren cu ei, să văd daca sunt cusuţi bine ? Ţopăind ? Într-un picior ? Uau. Voi fi aşa de atletic. Chicks will digg me.
Very well. It’s a deal. Când începem ?
Mai, e bine ca ti-e dor de sefi. Eu zic sa ceri si o marire de salariu cand se intorc
)
nu tre sa cer, mi se pregateste evaluarea
)
Si noi ne evaluam maine pana nu mai putem!
Iar imi stric ziua cand ma gandesc la job-ul ala!
Nu vreau sa stric seara nimanui, insa- uitatzi ce “minune” am descoperit.
Valeu!
http://nela-fiilainaltime.blogspot.com/2008/08/la-padure-cu-familiabeautiful-day.html
maine la expirat am sa-ti fac cu ochiul
si eu am sa-ti fac cu mataranga
daca ma gasiti, faceti-mi, ca nu cred ca merg…
‘neatza!
Nu esti singura care se bucura cand se intoarce seful. Dar eu sunt fericita din alte motive: cand nu e, pe langa treaba mea, mai trebuie s-o fac si pe-a lui. Si e muuuuuuuuuuuuuuuult prea mult pt. mine. Bine, mai am o colega cu care impart sarcinile lui, dar chiar si in 2, tot e greu. So…
pana la urma, eu unde imi trimit CV-ul? stiu sa fac aproape orice. de fapt, stiu sa fac orice, dar sunt lucruri pe care imi este rusine sa recunosc ca le-am invatat!
Krakilla… nici nu vreau sa ma risc sa aprofundez acest subiect cu tine