Instructia groazei
Am ajuns la concluzia ca instructorul se joaca cu nervii mei. De fapt cred ca vrea sa mi-i manance. Este un canibal mancator de nervi. Sau creieri. Sau ficati. Sau alte organe care o sa imi cedeze in urma acestor sedinte, care cu cat se apropie mai mult de final, cu atat incep sa ma streseze mai tare. Cu atat mai mult, incat relatia mea cu instructoru, care la inceput o pastram in limitele decente ale calmului, incepe sa sara peste niste garduri ale impacientarii care imi dau mie o stare acutizata de nervi, iar lui ii creste tensiunea. Ii sugerez sa ia niste calmante inainte sa vina la sedinta cu mine, pentru ca altfel nu se mai poate.
Ok, poate ca mi-as fi pierdut carnetul de 5 ori azi, daca as fi condus. Asa, si? Trebuie sa ma bati cu cureaua neaparat pentru asta? Ce sa fac daca toate sunt semnalizate prost, daca trebuie sa stau sa citesc gandul pietonilor, daca altu cu masina trece pe langa mine si eu nu ma prind ca trebuie sa opresc, ca eu sunt cu scoala si sunt mai fraiera. Mbine, eu am o scuza la toate. Sa zicem ca am mai si gresit. Din lipsa de experienta, bineinteles. Dar nu cred ca asta scuza atatia decibeli ridicati, sunete, semne de exclamare, “papusi” spuse pe un ton compasional, in timp ce imi ia volanul din maini si pune el fraiele pe cal.
Innebunesc. Da nu asa. Mi s-a oprit motorul de 4 ori. Am ajuns la un acord cu instructorul legat de faptul ca am un picior de lemn (ala cu care trebuie sa manevrez ambreiajul) si unul de guma (ala cu care trebuie sa apas acceleratia). Sunt deci defecta total. Nu pot sa deslusesc acest mecanism imbecil de a porni motorul. Cand nu mi se opreste, pornesc zici ca ma plimb cu caruta, nu cu masina. Efectiv nu mai stiu ce sa fac. Jur ca ma chinui. Stiu teoria. Stiu si practica, doar ca nu imi iese tot timpul. Este atat de stresant si enervant ca dupa 20 de ore de condus eu nu reusesc sa fac cea mai basic miscare a condusului calumea! MOR de nervi. Pe langa asta, mai trebuie sa ma si confrunt cu umilinta onomatopeelor pe care mi le scoate instructorul de fiecare data cand imi moare in mijlocul drumului. Trecem peste faptul ca trebuie sa imi acopar urechile sa nu aud claxoanele celor din spate, injuraturile, muile celor care ma depasesc prin dreapta, fraiero, proasto, imi doresc sa nu iei carnetul niciodata. Il mai aud si pe instructor cum face “aaaaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuu” zici ca e un lup in calduri, iar apoi porneste el rapid rapid sa nu cumva sa ne calce un jeep pe cap.
Azi am trecut ultima de un semafor, iar cand am ajuns la trecerea de pietoni, la ei deja era verde. Doar ca ei nu se prea clinteau. Si eu nu am vazut ca e verde. Si Seatul din stanga mea a trecut. Asa ca am trecut si eu, ca n-am vazut, jur. Si dupa regula din capul meu sec, daca am trecut de semafor, trec si de trecerea de pietoni. Ca sa nu blochez intersectia. Sau asa. Deci am trecut. Valeu ce mi-a fost dat sa aud. Mai un pic si ma dadea jos din masina si ma punea sa stau la colt. Ma punea in genunchi si ma batea cu o scandura in cap. Mi-a zis cum o sa pic examenul si cum n-o sa vad trecerile si cum o sa fie vai de mama si de mama ei. Am inghitit toate aceste dojeneli cu stoicism, si in timp ce ascultam, ghici ce? Inca o trecere s-a ivit in fata mea, de data asta nesemaforizata, dar care era atat de stearsa, incat nici nu se vedea. Celelalte masini vrummmm, eu eram pierduta in spatiu, mi se parea mie ca parca e un pieton dupa o dubita, da nici nu stiam daca e trecere sau nu, aialalti treceau, instructoru urla, si cand sa pun frana instructoru indreapta capul si imi pune o frana de sa ma bage prin parbriz. Ca ceeeeeee faaaaaaaaaaaaaac?!??! Nu vad ca-i pieton? Deja fierbea. Murea acolo in dreapta mea. Nu ca asta m-ar fi deranjat foarte tare, doar ca ar fi trebuit sa conduc singura pana la spital si nu stiu cum ar fi decurs asta.
Cel mai mult mi-a urlat o data cand mi-a zis sa fac stanga. Viteza imi scazuse foarte tare, asa ca daca tot urma sa virez, m-am gandit eu sa schimb viteza. Dar se pare ca nu trebuia sa fac asta. A urlat asa tare incat mi s-au umplut ochii de lacrimi. Si am urlat inapoi. Sa nu mai urle la mine, ca nu ma pot concetra. Explica omule ce n-am facut bine, ca nu suntem la raliu. Nici nu pierdem vreun concurs. Nu cred ca moare nimeni daca merg mai incet. Oricum, cateodata ma dau cu capu de volan. La propriu. Pe bune, nu glumesc. Oprim in intersectie iar eu simt nevoia sa ma dau cu capu de volan. Ca ma streseaza.
In rest am mers bine. N-am omorat pe nimeni. Another day, another one passed.
par foarte stresante orele astea de condus…as o fi cu toti instructorii? caci….daca-i asa….nu stiu daca ma mai apuc de scoala de soferi
Nu sunt toti asa… de unde esti? In Bucuresti sunt asa pentru ca e si traficul foarte al naibii si trebuie sa fie mereu in alerta pentru ca oricand poate sa vina unu sa se bage in ei. Cum de fapt se si intampla, o data pe luna cel putin e masina in service.
.
Eu dau examenul in Arad si am incredere totusi ca acolo nu voi da de asa ceva. Acolo n-am vazut niciodata o intersectie asa aglomerata cum sunt toate aici.
Ma rog, mie chiar imi place sa conduc, astea sunt doar asa, niste momente de tensiune care pot sa apara la oricine
nu toti instructorii sunt asa.. mai sunt si oameni calmi, linistiti.. oricum ai sa iei examenul in cele din urma.. daca nu din prima din a doua..
.. toate cele bune.
Mda. Asa zic si eu. Sau cand ma enerveaza foarte tare si nu mai am ce zice, folosesc replica :”Asta e, nu toti oamenii trebuie sa conduca.”
“in rest..am mers bine”
) dupa 5 paragrafe in care urla la tine:))
lasa, lasa, vii la arad si iei carnetu
O ce as defeca in gura lui daca ar urla la fel la mine. Intr-un fel ii inteleg pe astia din Bucuresti. Nu le e tot una cand doua saptamani nu lucreaza si nu fac nici un ban. Pana la urma, masina aia le duce banul, dar pe cei crizati de prin oraselele de provincie chiar nu-i inteleg. E atat de lejer traficul aici. O doamne!
Eu am avut mare noroc cu instructorul, a fost un domn cu mine. Explica, vorbea continuu, dar intelegeai unde gresesti. Pe langa faptul ca era un teoretician de exceptie mai le avea si cu practica. Asa om mai rar.
Pai sa mi-l tii pe hold ca pe el il vreau cand vin!!!
. Daca n-ar exista aceste momente n-as mai face scoala 
Adina… stii cum e…alea au fost 3 momente dintr-o ora jumate… eu zic ca e acceptabil
Mda, deci toti instructorii sunt la fel. Cei care zic că ai lor au fost blânzi nu făceau prea multe greşeli la cursuri. Şi eu credeam că al meu e blând. Până în ziua când se grăbea să ajungă undeva şi eu eram mai ocupat cu respectarea semnelor şi asiguratul la schimbarea direcţiei. Şi-a ieşit de-a dreptul din pepeni când nu i-am luat faţa unuia când mi-a zis el să virez. Şi dăi şi-njură ca la uşa cortului, şi dă-te jos nesimţitule dacă nu vrei să faci cum zic eu. Eu: mă dau. El: ba stai, ce, faci pe isteţul acum… Şi uite aşa ajungi să-ţi doreşti să iei carnetul doar ca să scapi de ei
Cam asa ceva cred si eu. Ca daca “ne grabim” atunci accelereaza el si ne bagam peste toata lumea, nu-i problema. Daca nu ne grabim, atunci eu sunt nesimtita care nu lasa pietonii…
credeam ca sunt singura cu “picior de lemn”…p ala de guma inca nu il am
…si al meu se rasteste la mine…nu toata lumea are stofa de instructor…eu i-am zis…”less shouting, more explaining, fratzica, ca d aia dau bani!!”…bine…totul reformulat si exprimat intr-un limbaj pe care el sa-l inteleaga 
) …nu e stress…fii antena la c zice…ca nu zice degeaba…politistul nu o sa-ti zica asta la examen:P…nu e vina instructorului ca atunci cand Dumnezeu a impartit calmul…el statea p wc si citea ziarul 
)
Da la astia nu le da un test de Calmness? Stii reclama aia cu semintele rezistente la stres? Asa ceva le trebe si la astia. Pana mea.
Tu ai dat peste un idiot, nu peste un instructor, really! nu trebuie sa fie asa. oricum orele de condus sunt fooooarte stresante, mai ales in bucuresti. individul are ceva la cap. probabil ca eu am avut noroc, pt ca am avut la Ilioara un instructor amabil, calm si priceput. daca tipa la mine, cred ca ma dadeam jos din masina sau ii dadeam cu poseta-n cap!
Pai noi avem un fel de conventie in care urlu si eu. Poate asta e ideea lui in a ma destresa
).
Instructorul meu, văr de gradul doi cu Hitler, urla ca sirena în port de ziceai că are pietre la rinichi. Avea o Dacie de pe vremea lu’ Burebista pe care numai găinaţu de porumbei o mai împiedica să nu se împrăştie pe drum. Pedalele erau atât de “tari” de-mi tremura piciorul când trebuia să ţin apăsată acceleraţia, de ziceai că am Parkinson. Eu credeam că fetele frumoase, ca tine, au parte de un tratament special, dar văd cu satisfacţie, că m-am înşelat. Încearcă să conduci şi în afara orelor de şcoală, roagă un prieten să te ajute.
Am parte, normal ca am. Se numeste trecutul mainii prin par cand trag frana de mana fara sa imi spuna el, si folositul in exces a apelativelor “papusa” si “pisi”, in cele mai nepotrivite momente. Asa ca ma simt cu adevarat speciala.
Mi-au dat lacrimile. De râs sau de plâns nu ştiu nici eu, că toate astea-mi evocă şi mie ceva amintiri de pe la şcoala de şoferi. De râs când exersam o plecare din rampă şi era o prietenă la volan. Eu în spate. După încercări nenumărate, instructorul nervos se dă jos să fumeze o ţigară şi-i spune să continue să exerseze. No, şi cât a fost el jos, atâta a exersat asta până ce-a reuşit să plece şi l-a lăsat acolo. Preţ de câţiva metri. Iar el a rămas în spate dând din mâini. Şi de plâns când am dat cu capul în volan (la figurat) de la o frână bruscă şi un urlet fioros că cică “era să intru într-un garaj” la o parcare cu spatele (bineînţeles că în visul lui, în al meu mai aveam până la poartă.
Un lucru rămâne însă cert: mai bine-i dai lui cu capul de volan.
sunt si instructori de treaba. eu am facut cu unul de treaba, calm care intelegea de ce mi se oprea motorul sau de ce eram grabit… trebuie doar sa nu te arunci in gura lupului pt ca la examen cand vei vedea politistul vei fi speriata si vei face pe tine inainte sa zica “hai sa-i dam drumul”
Eu de fiecare data plec inspre ora de condus calma si increzatoare, si cand cobor sunt toata o apa si usurata ca am terminat. In fine. Macar ma descurc cu parcarile laterale.
bai, da’ calca naibii un pieton. poate ii tace naibii gura aia.
sa inteleg ca instructorul iti citeste blogul?))))))))tare post,insa si mai si raspunsurile tale la comments.fina strategia ))))))
sau poate ca doar asta ti a venit in mana cand ai scris.
O, Doamne, cate a trebuit sa suporti. Nici nu ma mir ca te enervezi si iti pierzi concentrarea. Frate, nu asa se invata nimic pe nimeni. WTF??? Ha-ha, si cand ma gandesc ca si eu vreau sa fac scoala tot in Bucuresti, mi-e mai mare dragul!:(
las’ ca e bine la bucuresti. am auzit ca la teheran e dezastru rau.
Da… in Tokio cred ca e nasol.
nu. chestie de organizare si civilizatie. la tokyo maldarul de masini se misca organizat. iar semnalarile sunt facute la marea arta.
Salut!
Citind postul de azi mi-am trezit toate amintirile alea infioratoare de la lectiile de conducere. Groaznic. Atatea nervi, jur, nu mi-am facut toata viata mea, am ramas cu traume psihice si oricum n-am luat carnetul. Stiu, looser.
Tu nu vei fi asa, dar sa nu crezi ca e din cauza traficului de Bucuresti- eu sunt din Iasi si parca povesteai despre instructorul meu. Oare astia dau testare psihologica? Sunt, evident, nevrozati de trafic dar crizele alea de nervi pe banii nostri de ce naiba au loc? Nu-mi spune ca suntem noi nestiutori. S-a nascut cineva cu carnet?
Toti invata. Dar instructorii astia facuti din soferi de camioane sau ce naiba altceva ne chinuie pe noi de incapabili ce sunt ei.
Ca sa nu mai amintim de mafia de la examene…
Mie mi se pare ca faci orele alea prea repede, daca zici ca deja ai ajuns la 20 sau esti aproape. Am observat si eu asta pe cand faceam scoala. Daca iei pauza, o saptamana sa zicem, dupa aceea o sa conduci mult mai bine decat conduceai ultima data. Trebuie sa mai lasi si timp creierului sa asimileze toate cunostintele si sa se obisnuiasca cu ele. Si nu ma refer doar la partea teoretica. In rest, toate cele bune si multa bafta in continuare.
Pe ce masina faci scoala?
Daca n-ai un pic de incredere in tine la volan, sau dca nu ti-o insufla instructorul, nu prea o sa iti iasa nimic. Mai ales daca dupa scoala, n-ai masina persoanala pe care sa inveti sa capeti experienta si incredere. Mereu te vei simti frustrata cand din cand in cand mai ajungi pe la volan. Eu am avut instructor de nota 10, n-a tipat niciodata, mereu era zambaret si spunea glume. (sau poate era o incercare de flirt lol). Mi-a insuflat un fel de incredere, chiar dca poate uneori n-o meritam, asa ca de cum mi-am laut carnetul am plecat la mare (500 km), pe care desi i-am parcurs in 13 ore lol totul a decurs ok. sunt 3 ani de atunci, n-am avut niciun fel de accident, am cca 80.000 km la bord. Deci se poate
o suta de vodka inainte de ora de condus face minuni.
Ama am mai scris de cateva ori pe ce fac scoala si asa. Pe Sandero. Si chiar nu cred ca imi lipseste increderea in mine. Am invatat pe parcurs sa nu imi bazez increderea in mine pe altii
. Astea sunt asa, niste anecdote. Sa radem 
.
nu chiar 100 de vodca, da o bere, ii perfect mai ales daca ii si cald
pe ce masina faci scoala, benzina sau diesel?
ca am un instructor super sa iti recomand cu care am facut eu, daca vrei pt arad, numai ca e pe opel astra diesel
daca te ma enerveaza, cand mergi pe drum mai liber (nush daca exista asa ceva in bucuresti) cand nu e foarte atent, pune tu o frina brusca sa dea cu capul de bord
Imi e cam lene sa scriu, dar nu am altceva mai bun de facut
))) .
))) .
.
))))
In primu rand tu il platesti pe instructor.Adica pe banii tai, sa tipe la tine ?? Daca nu poate sa-si tina gura si nervii schimba-l.Si daca vrei sa-l enervezi si mai rau sa-i aduci aminte ca el e un amarat de sofer, in timp ce tu oplimpica & bla,bla,bla
Dc. ai zis ca faci pe Sandero inseamna ca e benzina, pentru ca inca nu au scos diesel.Pornirea o sa vezi ca in scurt timp o sa ti sa para ultimu lucru la care tb. sa te gandesti.Ca sa nu moara (motorul) accelereaza pana la 3000-3500 de rotatii si poti sa dai drumu la ambreiaj destul de brusc :> (probabil ca o sa iasa si niste scarturi – dc. nu-i convine adu-i aminte ca totul e pe banii tai).
La trecerile de pietoni dupa cum bine ai observat nimeni nu opreste.Si mie imi atragea atentia instructoru’ ca nu opream niciodata, chiar visam treceri de pietoni =))).Cu politistu am avut noroc ca era o baba care mergea incet si am vazut-o din timp pe mijlocu drumului
La examenu cu cap de creta ai grija cu pietonii, unde depasesti, c prioritatea in intersectii cam la astea pica.Daca moare motoru, nu e nicio pb. iti baga o penalizare de 6 pct. ( la 21 te da afara din masina).
In spate la Ilioara e un poligon unde poti sa te duci sa exersezi cu cineva “calm”.Parca e 5 lei/h sau cu 10 fara chitanta.
Si fii calma, asa esti si atenta.Aaaa era sa uit uita de chestia cu 2 maine pe volan ( la examen din pacate asa tb sa mergi) una pe volan si alta pe schimbator.Curbele se iau cu podul palmei, doar are servodirectie, dar sa tii volanu cu degetele sa nu fie o groapa si sa fuga.Hai ca m-am plictisit si am aberat la greu
Hahhah…sorry! Dar lesin de ras!
Instructorul meu facea la fel, imi plus imi spunea ca la cat de nesimtita sunt o sa traiesc o suta de ani! Normal ca ne enervam reciproc, dar nu ii aratam!
O data l-am pus sa ma duca cu masina la gara dupa ore ca plecam la mare si am uitat bagajul la el in masina de nervi ce aveam!
Si m-am trezit la cev atimp cu el pe peron cautandu-ma cu geanta in mana! Ca- de, nu erau mobile pre vremuri!
Hhahhahha
Mergi la ore de 2 ori pe saptamana!
Are dreptate cromy mai sus la treaba cu creierul!
Eu sunt curios, care dintre cititorii tai pot sa se laude ca au invatat sa conduca (da` pe bune!) la scoala de soferi… Priveste treaba in felul urmator: scoala de soferi e doar locul ala unde ti se traseaza niste linii mari despre cam cum tre` sa se desfasoare “traficul” (cu accentul pe fi!). O sa inveti sa conduci in momentul in care iesi zi de zi (more or less) pe strada si mergi. O sa vezi cum incepi sa “ghicesti” ca pietonii aia de pe trotuar au de gand sa “sara parleazu`” (… de cele mai multe ori…), ca ala de langa tine are de gand sa faca dreapta “prin” tine, etc. etc. etc.
Supravietuieste pana ajungi la finalul orelor de sofat, ia-ti carnet si vezi cum faci sa ai si masinuta cu care sa te plimbi cat mai des!
A si apropo, I like your blog!
Mersi de sfaturi. Asa am si de gand. De aia mi-am si achizitionat (bine, tata, mi-a achizitionat) Corselina rablagina
ca sa invat sa conduc dupa ce imi iau carnetul.
:hugs: dear! Se pare ca ai nimerit prost… Mai indura putin, in cateva saptamani vei avea permisul!
ba, zappy, ba, da’ ingramadita mai esti…!!!
ba, nu prea stiu ce vrei sa spui, ba, da’ nu-i frumos sa acuzi asa fara explicatii.
Zappy, ma bucur ca ai incredere in tine. Sau cel putin asa spui. Oricum ori nu m-am exprimat eu bine, ori nu ai inteles tu ce ziceam eu. Nu am spus ca trebuie sa iti bazezi incredere pe altii, dar psihologic vorbind, daca nu esti apreciat, mai ales de tutorele tau, psihic nu iti prea pica bine.
Cat despre Sandero, n-am avut ocazia sa il conduc, dar daca e relativ nou, ambreiajul e mai “moale” si un pic mai sensibil.