thoughts of a drama queen

Nu se mai poate. Soc total. Bucurestiul asta minunat continua sa ma surprinda pe zi ce trece. In capul meu e o combinatie ciudata intre “ce dracu caut eu aici?” si “ce dracu sa fac in alta parte?”. In acest amalgam sentimental sunt zilnic martora la noi intamplari haotice care ma surprind.

De exemplu. Azi dimineata, in tramvai. Ma uitam agale pe sosea, in timp ce ii ascultam pe Dobro & Craio. La un moment dat, pe trecerea din fata de la Mega Image, o trecere de pietoni pe care si eu o folosesc, si nu neaparat rar, trecea o fata. Frumusica, pe tocuri, se grabea si ea sa nu incomodeze prea tare traficul deja aglomerat. Prima masina s-a oprit, de voie de nevoie, insa a doua se pare ca si-a inchipuit ca poate sa treaca. Ghinion! De fapt nu prea era loc, asa ca mirifica Dacie Papuc a luat-o in bot pe fata care trecea regulamentar pe trecere. Fata s-a prabusit la podea si mai departe n-am reusit sa vad pentru ca tramvaiul a inaintat si am pierdut restul. Dar m-a apucat un val de furie incredibil, pentru ca ma gandeam cum ar fi fost sa fiu eu in locul fetei aleia. Ma mai gandeam si la acesti soferi, la regii soselelor, care pe langa ca stau bine mersi cu curul in scaun, nici nu dau doi bani pe omul de pe trecere. Si cel mai trist este ca politia nu mai are nicio autoritate in orasul asta. (more…)

Duminica e o zi recunoscuta a fi “ziua internationala a mersului la mall”. Daca aceasta distinctie inca nu e facuta public, ar trebui facuta o data, pentru ca oricum tot poporul se ghideaza dupa ziua asta. Ieri a fost duminica mea. Ca nu ma duc des, ma duc asa, cand mi se pare mie ca am mai multi bani si ca nu ma doare foarte tare la buzunar daca mai scap de ei. A venit sezonul nou, am nevoie de tzoale. E o chestie stas. La fiecare schimbare de sezon, mie imi trebuie haine. Pacat ca se schimba sezonul de 4 ori pe an, deci mie imi trebuie haine constant. Ma rog, asta e o chestie tipic feminina.

Sa ne intoarcem la ziua internationala a mallurilor. Toata lumea se adapteaza in functie de ziua asta. Autobuzele si-au prelungit rutele ca sa ajunga la mall (vorbesc aici de Baneasa), oamenii nu mai ies din casa sa nu se loveasca de cireada care merge la mall, iar cei care se incumeta isi iau multe remedii anti-plictiseala cu ei in masina, eventual inca o persoana cu care sa se converseze. (more…)

Cand femeia merge sa se tunda, e clar ca are o problema. Ori e frustrata, ori nu o iubeste nimeni, ori are o depresie, sau o combinatie ciudata a acestor trei. Cam asa ceva a fost si la mine, alimentata de faptul ca am luat salariul cel “mai mare” (nu cel mare, ca nu e chiar asa de mare, e doar mai mare decat era. ok). Mbun, si cu aceste cateva coordonate in geanta m-am decis ca e timpul sa mai renunt la par. Nu de alta dar era mai lung decat l-am avut vreodata, si pe deasupra groaznic de stricat.

M-am programat la un salon de fite pe la Mosilor. M-am gandit ca daca tot fac schimbarea vietii, sa nu ma las chiar pe mana oricui. Pentru ca de obicei sunt foarte conservatoare cu parul, si nu imi place sa fac schimbari mari. Mai un varf, mai o scara, si cam in atat consta varietatea mea stilistica. De data asta voiam mai mult. Voiam freza frezelor. Sa fie de toamna/iarna, misterioasa, teatrala, dar nu avantgardista, serioasa, dar reversibila catre tinerete la nevoie. Ma rog, aveam tot felul de idei in cap si ma gandeam ca daca ma aude cineva zice ca sunt sarita de pe bloc. (more…)

Mi-a spus mie mama candva, ca lucrurile nu sunt tot timpul roz. Stiu ca incepe sa sune ca o melodie de la Class, insa va asigur ca postul meu merge intr-o cu totul alta directie. Deci cum ziceam, nu tot timpul roz. Adica uneori mai sunt si negre si gri, sau de alte culori, si partea si mai proasta este ca lucurile nu miros tot timpul frumos, ci uneori miros chiar foarte urat. Cine nu a mancat inca de dimineata sa manance, si sa citeasca ulterior, pentru ca nu merita sa rateze istorisirea doar din cauza acestui detaliu.

Ne intalnim de multe ori cu aceste exemple, dar incercam sa le indosariem intr-un “file” in spatele creierului, sa il arhivam si sa ne prefacem ca nu exista, desi ne enerveaza la culme. Un exemplu ar fi faptul ca in Pipera nu exista canalizare. Si unde credeti ca se deverseaza toate defecatiile bastanilor care conduc SUVuri si care si-au construit vile etajate acolo in comuna? Unde? Hai, ghiciti. Mbine, ati ghicit. Exact pe la Dimitrie Pompeiu, adica acolo unde lucrez eu. Daca toata chestia ar fi asa, oarecum subterana si musamalizata, n-as fi observat-o, m-ar fi durut drept in coaste. Insa nu e asa. Ea vine printr-un furtun care se opreste deasupra unui canal. Da, pe acolo vine ea. Care ea? Ea, materia defectuoasa, ca nici nu mai stiu cum sa ii spun.  (more…)

Later Edit: M-a linkuit cineva pe un forum Morandi. Nu vreau sa stiu ce spun aia de mine. De fapt vreau, da nu pot sa intru ca nu am user si parola. Daca are cineva, imi ziceti si mie ce vorbiti? Mersi ) Si, ca sa ne intelegem, eu nu am nimic nici cu Moga, nici cu Randi, traiasca familia lor.

“Ba, tu stiai ca Marius Moga e bisexual?” “Pe bune ba?!” “Da ba, a scris in Ciao ca e…” “Ahaaa…” “De ce crezi ca Moga si cu Randi umbla impreuna cam mult? Si ii vezi la interviuri si la alea si la alea?”

Aceasta a fost discutia din tramvai de azi dimineata. Ma uitam si incercam sa imi reprim un zambet cat camera. Este fascinant ce preocupari au unii oameni, de fapt, majoritatea oamenilor. Ne intereseaza viata vedetelor de trei lei, si uneori, si mai trist, chiar si viata vedetelor de doi lei. Exista si vedete de 0,5 bani, daca tot vorbim, dar despre asta intr-un alt post. Deci asa. Ne umplem timpul liber cu informatii inutile despre cati copii a mai nascut cutare, ce vestimentatie si-a mai achizitionat X, si ce sos si-a pus y peste cartofii prajiti.

De ce? Pentru ca asta ni se serveste. La fel ca in toate canalele de comunicare, exista lucruri de calitate, si exista lucruri ieftine. Din pacate, in presa romaneasca, lucrurile de calitate incep sa se evapore tot mai mult, si ramanem cu cele ieftine. (more…)