Asa. Cuvintele nu au destula putere sa exprime ironia sortii prin care am trecut. Va voi istorisi totul, in detaliu. Stati calmi, vi se va parea ca stiti despre ce vorbesc, ca stiti deznodamantul, insa ironia este mult mai mare decat ceea ce va puteti imagina. Sa incepem, asadar.
Nu mi-am mai platit curentul de ceva vreme. Da, recunosc, sunt o rau platnica. Adevarul este ca mi-e foarte greu sa ma deplasez de la blocul meu 5 numere mai incolo, unde e blocul cu “Electrica”. Mai ales de cand am fost lasata singura, sa veghez pasnic asupra caminului nostru, care se umple de mici gunoaie pe care mi-e lene sa le asez in ordine. Dar asta nici macar nu conteaza. Conteaza faptul ca a venit factura de curent acum cateva zile.
Astia nu cred ca ne calculeaza bine curentul, pentru ca tot timpul avem 50 de ron. In fiecare luna, indiferent de ce facem, daca suntem acasa sau nu, daca e aerul conditionat pornit non stop sau daca sunt 3 calculatoare in priza, noi avem 50 de ron. Estimari? Ok, de acord. (more…)
A trecut si weekendul si e din nou luni. In timpul saptamanii sa nu ma intrebati ce zi e, ca habar nu am. Timpul sta in loc sau trece foarte repede, sunt extrem de pierduta in spatiu.
Ieri m-am uitat la un film. “Baby Mama” ii spunea. Stiam din start ca nu are sa fie extrem de bun. Era atat de previzibil, doar dintr-un rand de storyline m-am prins cum o sa se desfasoare actiunea si cum o sa se termine. Cand l-am vazut pe vanzatorul de sucuri, m-am prins ca o sa se combine cu personajul principal si asa mai departe. Si totusi, am stat si m-am uitat cap coada, mai gandindu-ma la altceva, ba chiar am reusit sa ma amuz la vreo doua trei faze.
Era o vreme cand mancam filme pe paine. Filme peste filme si in acelasi timp mai aveam vreme sa si citesc macar o carte pe saptamana. Vremurile alea sunt duse. Nu mai am rabdare sa ma uit la un film cap coada. Trebuie sa fiu ori foarte plictisita ori obosita. De citit nici nu se mai pune problema. Imi gasesc mereu ceva de facut care sa fie de mai putin consum psihic. Si uite asa, nici macar cu cele doua arte frumoase cu care ma obisnuisem si care imi intrasera in sange n-am mai apucat sa cochetez. (more…)
Am mai vorbit de multe ori despre fenomenul “internetul mi-a mancat viata, nu stiu ce sa fac, oare sa ma arunc pe geam sau sa ma resemnez?” si da, majoritatea dintre noi am ajuns sa ne resemnam.
Pentru ca o alta majoritate dintre noi, de data asta una mai mica, este nevoita sa stea in fata calculatorului cel putin 8 ore pe zi (restul de 4 stam in fata calculatorului de buna voie), ne-am gasit diverse solutii care sa ne amuze, sa ne relaxeze, sa ne scoata din cand in cand din programele in care lucram, pentru ca, sa fim seriosi, interfata word, ppt, adobe sau c++ nu sunt dintre cele mai prietenoase.
Avem deci diverse siteuri. Eu una nu prea am timp si chef sa stau sa caut pe ele, dar nu conteaza, exista destula lume care o face. In acest scop si nu numai, s-a dezvoltat mailul firmei, care sa permita schimbul de linkuri de la unii la altii, printr-o simpla apasare a butonului “send”, dupa completarea in prealabil cu destinatarul “allstaff” sau dupa prefernta “cs” sau “creative”, cum e la noi. Alteori, mailurile se forwardeaza intre companii, asa ca eu uneori mai primesc cate un link de la colegu de apartament, de la prieteni sau chiar de la mama. (more…)
Parca n-am fost mai obosita in viata mea. Ma intreb daca e oboseala acumulata sau e doar consecinta a noptii nedormite prin care am trecut. Am ajuns ca o vineri pe care o petrec in oras sa imi distruga tot weekendul, pentru ca simt nevoia sa dorm extraordinar de mult dupa o “aventura” de genul asta. Orice deviere de la programul de 7 ore de somn cu care m-am obsinuit imi da tot metabolismul peste cap si ma simt ca dracu.
Oricum, asta e doar a zecea parte din marea problema care ma framanta in momentul asta. Anume, faptul ca… A TRECUT VARA! A trecut si efectiv nici n-am simtit ca a fost. Pentru ca pana acuma, ma puteam bucura de 3 luni de vacanta in care sa stau cu, ma scuzati, curul indreptat inspre sus, si sa nu fac nimic, 3 luni, 90 de zile, 2160 de ore si foarte multe minute de NIMIC. (more…)
Ne-am plictisit mai draga. Ne-am plictisit de toate minunile care ne sunt bagate in fata ochilor in fiecare zi. Romanii deja au ajuns sa isi formeze o imunitate, au un strat de piele extra, care sa ii protejeze fata de toate dezastrele cu care se confrunta. Nu ma refer aici la dezastre naturale sau cine stie ce catastrofe acuma, ci doar la micile neplaceri pe care ti le cauzeaza faptul ca locuiesti in aceasta tara, in fiecare zi.
Deja nu ne mai impresioneaza nimic. Ne lasa rece absolut tot. Ne preocupam eventual de viata noastra si cu asta basta. Cand apare un subiect de senzatie, dam click, privim, dam ochii peste cap, inchidem, (clickul si inchisul il aplic si pentru exceptia cand subiectul de senzatie ti se intampla in fata ochilor, de obicei aici ne referim la linkuri si stiri, ca de aia ne petrecem viata la birou), si ne continuam viata.
Lucruri care altor oameni li se par total anormale si iesite din comun, pe noi poate undeori ne amuza, dar nici de asta nu sunt convinsa. De fapt in ultimul timp nici nu mai stii ce sa faci.
(more…)
