Asteptand sa treaca timpul
Parca n-am fost mai obosita in viata mea. Ma intreb daca e oboseala acumulata sau e doar consecinta a noptii nedormite prin care am trecut. Am ajuns ca o vineri pe care o petrec in oras sa imi distruga tot weekendul, pentru ca simt nevoia sa dorm extraordinar de mult dupa o “aventura” de genul asta. Orice deviere de la programul de 7 ore de somn cu care m-am obsinuit imi da tot metabolismul peste cap si ma simt ca dracu.
Oricum, asta e doar a zecea parte din marea problema care ma framanta in momentul asta. Anume, faptul ca… A TRECUT VARA! A trecut si efectiv nici n-am simtit ca a fost. Pentru ca pana acuma, ma puteam bucura de 3 luni de vacanta in care sa stau cu, ma scuzati, curul indreptat inspre sus, si sa nu fac nimic, 3 luni, 90 de zile, 2160 de ore si foarte multe minute de NIMIC.
Acum am trecut la “ceva”. Astept sa am si eu cateva zile libere, in care sa inglobez toata vara pe care am ratat-o. Asa o sa fie viata de acum incolo? O viata in care trec anotimpurile pe langa tine, te trezesti dimineata si nu mai stii ce zi a saptamanii e, pentru ca nici nu prea conteaza, doar in cazul in care e vineri. Nu mai stii de e iarna, vara, n-ai nici un seniment potrivit sezonului. Parca vad ca la Craciun eu inca o sa imi caut salteaua de plaja.
Ce sa mai zic. As putea sa incep sa aberez de exemplu despre timpul psihologic si timpul real. Vreti? Ok. Deci se spune ca cica pentru copiii timpul trece mai incet, pentru ca se face un raport intre durata unei zile si numarul de ore pe care l-am trait in total. Deci, prin comparatie, copiii vor simti ca ziua este mai lunga, si cu cat inaintam in varsta, timpul va trece tot mai repede. Extrem de deprimant, stiu, dar asa e! Plus ca am auzit ca pamantul se invarte mai repede si ca dimensiunea asta temporala de fapt nu mai are nicio relevanta, este pastrata doar la nivel conventional, si ca o zi ar avea de fapt in jur de 16 ore.
Mna bine. Am aberat destul. Ideea e ca as vrea niste concediu. Pe care mi-l iau curand, sa stiti. Si nu, n-o sa imi iau laptop in vacanta. Nici roamingul nu mi-l activez. Daca vreti puteti sa imi trimiteti un porumbel calator cu un biletel legat de piciorus, dar nu va asigur ca il citesc pentru ca mi-e super frica de pasari 
Have a nice saturday
poate de Craciun o sa ne vedem totusi si cautam amandoua salteaua de plaja si crema cu factor de protectie
Da mah, noi nu ne-am intalnit inca =))… ce incredibil mi se pare…
oh, ce avem noi aici /:) vagi urme de depresie la o boboacă în cîmpul muncii
Inca un post foarte tare!!!
veste trista: da asa o sa fie viata de acum incolo…
veste buna: nu, pamantul nu se invarte mai repede.
Mirmen, ati inceput sa imi cititi blogul cu regularitate?
Janvari, esti sigur? Si daca ar fi asa, crezi ca ne-ar spune? muahaha
clasa muncitoare… ai 2-3 zile libere si esti boier… doamne bine-i la faculta!
apai sorry….decat la poli mai bine la mine la job
tin sa mentionez ca labosfera e fascinanta…d-soara, faptul ca mataluta ai stat cu posteriorul intr-o pozitie erecta nu constituie un impediment ci faptul ca nu era nimeni in proximitate….sper ca am fost suficient de subtil
trist,trist de 3ori trist!priveste partea buna a lucrurilor,cand toti isi vor fi terminat zilele de concediu cine se va lafai in odihna?cu sau fara crema de plaja..that’s right!you:D
@blogveneric son, cred ca tu esti putin complexat de faptul ca ar trebui sa termini politehnica sau c-ai terminat-o deja …
nope, just frustrated because my girlfriend left me…i have a shitty life also….no friends and lousy career
Nah fiecare cu frustrarile lui. Eu sunt frustrata ca trece timpul, dansul e frustrat ca nu are unde sa isi introduca obiectul muncii.
cum??? soarele rasare mai nou la fiecare 16 ore si eu sunt ultimu care afla??? somebody shoot me…
PS. in loc sa’ti spun ce frumoasa esti si cum ar trebui noi doi sa fim impreuna, tu ma faci sa fiu on-topic… e frumos asa?
ai intrebat in postul tau daca “asa o sa fie viata de acum incolo?”…ei bine da, eu iti spun dintr-o experienta de un an
..da, in timpul saptamanii nu stii ce zi sau data calendaristica este…..daca iesi in weekend intr-o seara, restul zilelor ramase din weekend, le dormi, pt ca te-a obosit fff tare iesirea…daca cele 2 zile ale weekendul-ui le petrecei pe undeva..atunci ii bai..toata saptamana astepti sa vina din nou wekkendul sa te poti odihni….e trista viata de “om mare”
P.S am aflat ca si concediul de o saptamana…7 zile..din cele aproape 300 pe care le petreci la lucru…trece ffff rpd..si la o luna dupa ce te-ai intors din concediu…ai uitat ca ai fost…simti ca mai ai nevoie de unul…
anyway… sa nu ma plang ca a trecut concediu inainte sa-l iau, asta ar fi culmea pesimismului.
nici vorba sa te plangi ca va trece concediul….sa te bucuri din plin de el!!
In primul an in care m-am angajat- ah si aveam 19 ani! Imaginati-va! …so, m-am interesat cum e cu iesitul asta la pensie! Acum m-am mai calmat, am inteles ca nu exista nici o sansa deocamdata….Repet: m-am mai calmat!.
Hm….
In privinta acestei veri? Idem! Am fost numai in stres total, m-am trezit cu noaptea in cap si tot pe cap mi-au cazut diverse spre a fi rezolvate…
In privinta timpului care trece mai incet in copilarie si mai repede apoi! Hm, stii ce cred eu? Cat suntem copiii
- e relaxant, griji..hm..usoare de genul teme pt acasa, sau jucarii pierdute, pete pe hainute, bataie cu gasca de la blocul vecin, leagan ocupat de un alt copil cu doar 2 clipe innainte de a ajunge noi la el, etc…Si pana la urma tot vine cineva si ne impaca; lucrurile se rezolva cumva!
Dar, ajungand la liceu, faculta, job ne cuprinde o oarecare panica, panica in privinta faptului ca nu mai avem cu adevarat timp pt noi, timp ca sa stam – fara griji si sa savuram o carte, o gogoasa, o plimbare in parc! Panica…timpul trece si nu vom apuca sa traim tot; nu vom apuca sa ne traim visele…
Pana la urma viata este ceea ce se intampla doar in fiecare zi!
“….si-n fiecare dimineatza inainte sa adorm, stiu ca
n-am luat totul de la viata; sunt vagabondul vietii mele, maturator de praf de stele…”
Peace!