Postul asta este atat de pentu femei, incat vreau sa imi cer scuze in avans barbatilor care incearca sa citeasca, si se opresc oripilati pe la randul 3. Introducerea suna cam asa: de cand eram prin clasa a 8a, am avut si eu o pasiune. Pasiunea asta era concretizata in cititul revistelor. Citeam toate aberatiile, de la reviste gen Cool Girl, pana la Bolero sau Unica. Insa, mereu, cea mai tare, cea mai demna de urmat, cea mai revista dintre toate, cea pe care o citeam din scoarta in scoarta, pagina cu pagina, indiferent daca ma identificam cu situatia sau nu, era revista Cosmo(politan, dar nu cred ca e cineva care nu stie, avand in vedere ca barbatii s-au dat batuti la Bolero).
In fine. Deci eram pasionata de revista asta. Cumva imi inchipuiam ca o sa imi rezolve toate problemele. Ca ma invata, ma ajuta, ma indruma. Imi placea de asemenea limbajul de redactare. Uneori chiar radeam. Imi cumparam Cosmo in alte limbi, cand mai mergeam prin tari straineze. Eram atat de fascinata de fenomen incat ii spuneam revistei “Biblia”. (more…)
Deobicei nu postez de doua ori pe zi, dar in acest caz nu ma pot abtine. Sa va povestesc. Draga, scumpa si cea mai veche a mea prietena, sa o numim Pufi, vine in Bucuresti, din Arad. Vine in vizita, nu sta mult. A mai fost ea in Bucuresti de cateva ori, dar tot nu este foarte familiarizata cu locurile, pentru ca se plimba mai mult cu masina, Pufi fiind o mare domnita a Aradului.
A ajuns ea cu trenul, si a venit pana la mine in Pipera cu metroul sa ii dau cheile de la apartament, sa mearga si ea sa se odihneasca acolo pana cand vin eu de la birou. Inercam eu sa ii explic ca sunt si alte metode de a ajunge mai rapid si mai eficient la mine decat cu metroul, dar ea nici n-a vrut sa auda. Ca orice novice, s-a gandit ca metroul este cel mai sigur si mai eficient. Asa e, pana te plictisesti de el.
I-am dat eu multe chei in manuta, nu de alta, dar eu am si chei din Arad, si chei din Bucuresti, pe acelasi inel. I-am explicat care cheie sa o foloseasca, si dusa a fost, ca eu a trebuit sa ma intorc la treaba.
Acum intru pe net, si sare pe mine, cu o poveste demna de postat pe blog. Ce a facut ea? S-a dus la mine in zona. A intrat in curte acolo. E plin de blocuri. Toate seamana intre ele, din pacate. (more…)
FIind o mare biznis uoman, ma conformez programului imposibil de a lucra 9-18, cateodata cu prelungiri. Asa ca toate treburile aferente trebuie sa se strecoare cumva in intervalul 8-20. Noroc ca macar atata bun simt au chestiile cu servicii pentru public, sa functioneze 12 ore pe zi, pentru bietii muncitori ca noi. Asa ca eu la orele 8 dimineata, eram la salonul de infrumusetare, acest loc cu denumire simandicoasa care ne face pe noi femeile sa mai aratam cat de cat, pentru ca Dumnezeu ne-a lasat mai defecte decat pe barbati, se pare.
Bun. Ideea nu era asta. Ideea e ca salonul e undeva in spatele blocurilor mele, care este o zona nu foarte draguta. Noi avem talentul de a aranja toate fatadele, astfel incat daca trece lumea sa para ca arata bine, iar cand te bagi pe dupa blocuri sau te uiti mai cu atentie, observi toate multele imperfectiuni care pot aparea intr-o capitala de asemenea talie. (more…)
Bun. Deci. Azi dimineata m-am trezit, si cum priveam eu asa pe geam, catre minunatul termometru care imi zambea obraznic din fata blocului, mi-am dat seama ca timpul trece repede. Trece atat de repede, incat a trecut toata luna august si septembrie iar eu dormeam intre timp. Ploua mohorat. Afara erau 15 grade. Ma uitam la lumea de pe strada, si umblau cu jachete pe ei. Hopa…a venit octombrie! Mie de ce nu mi-a zis nimeni? Trebuie sa ma duc la facultate sa imi vad oraru!
Am dat navala la hainele de iarna. Ce dracu sa iau pe mine. Mi-am adus aminte ca prin februarie, atunci cand au fost ultima data 15 grade, umblam cu jacheta pe mine. M-am uitat la ele si nu mi-a venit sa le ating. Erau in primul rand neaerisite, ticsite intr-un colt de geanta de voiaj unde au ajuns dupa curatenia de sezon primavara-vara. Bun. Renuntam la astea. Am deschis dulapul unde am lasat niste haine mai semi-groase pentru cazuri de urgenta ca asta. De fapt eu imi imaginam ca poate plec vreodata la munte si o sa am nevoie de ele, in niciun caz ca o sa le scot pentru ca in 23 iulie sunt 15 grade afara. Am tras pe mine niste pantaloni lungi negri, un maieu negru, un pulover alb, si o pereche de adidasi, cu sosete si tot tacamul. Ma simteam ca omul zapezii. Cand vine vara, pielea mea nu prea mai suporta atata material. Nu stiam ce sa mai dau jos de pe mine. Dar chiar nu aveam ce. Ma uitam pe geam si ma asteptam sa rasara unu cu o caciula ceva. (more…)
Vreau sa fac un prolog: am vorbit zilele astea cu cineva, si mi-a spus ca se apuca de scris o carte. Instant am fost geloasa. Si eu vreau sa scriu o carte. Am toate veleitatile necesare. Vreau sa scriu despre viata, despre dragoste, despre tinerete, despre furie, despre toate complexele si problemele, sa fie amuzanta, interesanta, captivanta, sa stau zi si noapte cu ochii in schite pana se termina. Vreau sa imi apara numele pe o coperta albastra. Daca se face si film dupa carte, am toate soundtrackurile necesare, le-am gandit demult. Deci tot ce imi lipseste e sa apara o editura care sa imi promita ca imi cumpara cartea dupa ce e gata. Deci astept oferte. Mersi. Acum sa incepem cu aberatiile.
Da. A venit mijlocul saptamanii, miercurea. E o zi atat de neinteresanta incat ma chinui iar sa storc niste randuri. Ce sa-i fac daca weekendul a trecut de trei zile si urmatorul urmeaza dupa doua zile? Asta e. Nu m-a mai agresat nimeni, nu m-a mai enervat nimeni. Poate aceasta letargie se datoreaza si faptului ca stau in casa in saptamana, si ca nu ies nici sa ma impingi cu batzu.
Si totusi fac ceva toata ziua. Sa va spun ce. Inainte de asta, va avertizez ca ceea ce urmeaza s-ar putea sa nu intereseze pe nimeni. Dar ce sa-i faci. Nu pot multumi pe toata lumea. In schimb trebuie totusi sa aduc un omagiu prietenilor mei cu care stau in fiecare seara de ceva vreme. (more…)
