thoughts of a drama queen

Cafeaua. Cea mai importanta licoare care ma mentine in viata. In cativa ani, am ajuns de la a nu pune gura pe cafea, la a bea minim 3 pe zi, si a transforma momentul bautului de cafea intr-o adevarata simfonie, cu grija la detalii, o rutina, un film pe care trebuie sa il respect zi de zi, altfel nu ma simt bine.

Ma trezesc dimineata rapid, in forta. Nu sunt genul care sa apese pe snooze de o mie de ori. Mi se pare un chin sa te tot trezesti si sa adormi la loc in interval de 10 minute. Ma trezesc si pentru ca am doar 45 de minute la dispozitie pana plec de acasa, si trebuie sa rezolv toate treburile aferente intr-un timp record, intr-o ordine precisa. In aceste 45 de minute isi are loc si cafeaua, mai precis in ultimele 10. Inainte sa ma imbrac inca pun cafeaua in cafea-maker, si o las pe aragaz. Cu o precizie elvetiana ma intorc exact la timp sa o opresc, sa umplu jumate de cana cu cafea si jumate cu lapte, doua zaharine, si asa arata prima mea cafea.

Cu ea ma pun la calculator si incep browsuitul pe siteuri exacte : vremea in bucuresti, vreo doua bloguri care stiu eu ca sunt mai matinale, mailul, si ocazional niste stiri fantastice. Cafeaua nu reusesc niciodata sa o termin, pentru ca imi pun multa, sa simt eu ca am destula.

La serviciu in primele 10 minute ma duc si imi iau cafea. Carmencita stie deja cum sa o faca. Imi ia cana cu capsuni, o umple pana la refuz, doua cutiute de lapte si o lingurita minuscula de zahar. Ma pun cu ea la birou si imi continui documentatia pe care am inceput-o acasa. Altii merg la tigara. Cand nu va mai fi asa cald afara, si cand nu vom mai fi nevoiti sa stam pe betoanele din parcare, poate ma duc si eu sa stau cu ei. La tigara afli toate barfele, toate treburile.

A treia cafea o bem dupa masa. O cumpar de la aparat, cu 7 mii, care de fapt sunt 10 pentru ca aparatul nu mai ia demult monede de o mie. Cineva se bucura tot timpul de cele 3 mii ramase de la mine. Imi iau cafea cu lapte, care de data asta este mai putina, si mai dulce, si o primesc intr-un pahar de nescafe dupa care o torn in cana cu capsuni, si o beau in sorbituri mici, privind-o si adorand-o…cafeluta mea, pretenuta mea

Cateodata ma rasfat si imi cumpar cafea din locuri simandicoase. Daca sunt la mall, trebuie sa fie un starbucks, nimic pretentios, oricum nimic exagerat de dulce, de obicei un Grande White Mocca pe care il port mandra dupa mine, ca o comoara, probabil pentru ca e atat de scumpa. In oras imi plac cafelele cu biscuitei pe langa, cele cu lapte in canita alba, cele baute cu un pahar de vorba.

Cafeaua a devenit un ritual. Un rasfat. Inainte de toate, o necesitate. Sunt chiar fericita ca pot sa ma bucur de o zeama fiarta in halul acesta. Inseamna ca nu-mi va fi niciodata greu in viata sa-mi gasesc mici fericiri. Ieri mi-am cumparat o Jacobs mare si verde. M-am uitat mandra la ea. Am desfacut-o cu grija. Mi-am bagat nasul inauntru si am inspirat alintaroma . M-am gandit la toate cafelele pe care le-am baut si toate imi aduc cu ele alte amintiri.

Cafeaua din bucatarie de la ai mei. Cafeaua de la automatul de la scoala, bauta in baie la tigara sau pe calorifer. Cafeaua din smart, lunga lunga, atat de lunga incat sa te uiti la ea si sa spui “Doamne cat e de lunga!”. Cafeaua de la Bucuresti. Cafeaua de la Mc Donald’s, pe care o beau acum. Gata. Ma duc sa-mi mai fac una, ca mi-am facut pofta. Duminica frumoasa in continuare!