thoughts of a drama queen

Vreau sa fac un prolog: am vorbit zilele astea cu cineva, si mi-a spus ca se apuca de scris o carte. Instant am fost geloasa. Si eu vreau sa scriu o carte. Am toate veleitatile necesare. Vreau sa scriu despre viata, despre dragoste, despre tinerete, despre furie, despre toate complexele si problemele, sa fie amuzanta, interesanta, captivanta, sa stau zi si noapte cu ochii in schite pana se termina. Vreau sa imi apara numele pe o coperta albastra. Daca se face si film dupa carte, am toate soundtrackurile necesare, le-am gandit demult. Deci tot ce imi lipseste e sa apara o editura care sa imi promita ca imi cumpara cartea dupa ce e gata. Deci astept oferte. Mersi. Acum sa incepem cu aberatiile.

Da. A venit mijlocul saptamanii, miercurea. E o zi atat de neinteresanta incat ma chinui iar sa storc niste randuri. Ce sa-i fac daca weekendul a trecut de trei zile si urmatorul urmeaza dupa doua zile? Asta e. Nu m-a mai agresat nimeni, nu m-a mai enervat nimeni. Poate aceasta letargie se datoreaza si faptului ca stau in casa in saptamana, si ca nu ies nici sa ma impingi cu batzu.

Si totusi fac ceva toata ziua. Sa va spun ce. Inainte de asta, va avertizez ca ceea ce urmeaza s-ar putea sa nu intereseze pe nimeni. Dar ce sa-i faci. Nu pot multumi pe toata lumea. In schimb trebuie totusi sa aduc un omagiu prietenilor mei cu care stau in fiecare seara de ceva vreme. Buuun. Ca sa intelegeti cine sunt prietenii mei: ei sunt personajele din The O.C. cu alte cuvinte Orange County California. Trebuie sa fi auzit de serialu asta. Ni l-a bagat si Protv pe gat la un moment dat, dar numai sezonu unu si mi se pare ca putin din sezonu 2. Astfel incat sa trebuiasca sa scot eu de pe net, ca o pirata ilegala, toate celelalte episoade, si sa ma uit la ele unul dupa altul pana imi crapa ochii.

Deci sa va spun despre prietenii mei astia. Il avem pe Ryan, rebelul care a trait in Chino pana la 16 ani, dupa care a fost prins furand o masina alaturi de fratele sau major. Apoi a fost adoptat de avocatul sau Sandy Cohen, care traia in minunatul Orange County alaturi de sotie, Kirsten Cohen. Cei doi aveau un baiat, Seth Cohen, interpretat de oh so bunocul Adam Brody, de care m-am indragostit evident in timpul serialului. Acesti doi flacai, Ryan si Seth, au bineinteles pe parcursul serialului fiecare cate o mare iubire, intruchipate de Marissa, respectiv Summer.

Si uite-asa cei 4 trec prin diferite minuni asemanatoare unor telenovele, fac felurite activitati, se duc la petreceri, se imbraca frumos, se impusca, fac accidente si ajung in spital, se iubesc, se duc in excursii, intriga este tot timpul pe cale sa genereze un mega punct culminant. Este un serial care te face sa razi si sa plangi in acelasi timp, iar pentru mine, aceasta este reteta succesului care ma tine in fata micului monitor.

Eu de fapt am vazut tot serialul intr-a 12a, evident, in cel mai nepotrivit moment. Am reusit atunci sa dezvolt o mare manie fata de el. Acum doar revad, pentru ca Pitulicea nu era la curent cu el, si a trebuit sa o initiez, sa nu cumva sa piarda ceva din aceasta mare fericire care este serialul. Mania mea a ajuns foarte departe, a devenit o obsesie, si deja am explicat cum ma manifest eu fata de orice obsesie. Putin compulsiv, putin distructiv, putin din toate, dar in mare e o treaba simpatica.

Deci ce am facut: Am gasit un site care are toate melodiile puse in serial at all times. Le-am notat pe toate constiincios intr-un carnetel si am inceput sa le caut. Pe atunci le scoteam de pe dc, acum ma multumesc sa le ascult pe deezer. Le-am pus pe mp3 si am inceput sa calatoresc cu ele in lung si in lat. Pe atunci nu era Guerrilla. Ascultam deci muzicile astea pe tren, noaptea inainte sa adorm, pe atunci aveam insomnii, oricum, in tot felul de situatii cruciale. Acum cand le ascult din nou imi vine sa-mi bag unghia in gat. Sunt melodii pe care eu le numesc “prea frumoase pentru pamant”. Incercati sa ascultati de exemplu Wonderwall, varianta Ryan Adams (E mult mai buna decat Oasis..dar asta doar dupa ce te-ai plictisit de Oasis).

Ce am mai facut. Vreo 3 zile nu am mai iesit din casa pentru ca trebuia neaparat sa termin sezonu 4. Treceau ai mei prin camera si ma vedeau in fata calculatorului cu lacrimi, servetele, iar dupa 10 minute ma auzeau razand in hohote. Eram ciudata. Era o perioada grea. Eram aproape transpusa in actiune. Mai un pic si incepeam sa vorbesc in engleza si sa imi imaginez ca dupa scoala ma duc acasa si ma intalnesc cu Seth. Cred ca ii si visam noaptea. De fapt sunt sigura. In clasa a 11a aveam planuri sa ma mut in SUA. Voiam sa ma mut in California. Voiam sa ma mut in Orange County si sa incep sa ii caut. Sau sa imi fac prieteni exact ca ei.

Cand s-a terminat serialu am avut o depresie. Imi venea sa ma tavalesc pe jos si sa cer sa apara sezonu 5. Dar ma rog, avem noroc ca sunt lucruri inregistrate, comestibile, easy de gasit pe net. Nu ca intamplarile din viata reala.