thoughts of a drama queen

FIind o mare biznis uoman, ma conformez programului imposibil de a lucra 9-18, cateodata cu prelungiri. Asa ca toate treburile aferente trebuie sa se strecoare cumva in intervalul 8-20. Noroc ca macar atata bun simt au chestiile cu servicii pentru public, sa functioneze 12 ore pe zi, pentru bietii muncitori ca noi. Asa ca eu la orele 8 dimineata, eram la salonul de infrumusetare, acest loc cu denumire simandicoasa care ne face pe noi femeile sa mai aratam cat de cat, pentru ca Dumnezeu ne-a lasat mai defecte decat pe barbati, se pare.

Bun. Ideea nu era asta. Ideea e ca salonul e undeva in spatele blocurilor mele, care este o zona nu foarte draguta. Noi avem talentul de a aranja toate fatadele, astfel incat daca trece lumea sa para ca arata bine, iar cand te bagi pe dupa blocuri sau te uiti mai cu atentie, observi toate multele imperfectiuni care pot aparea intr-o capitala de asemenea talie.

Am venit deci de la salon, prin spate, sa o iau spre tramvai, si ce mi-au vazut ochisorii? Am avut o alta intoarcere in timp. Pe strada, unul dupa altul, fata in fata, stateau micii comercianti ambulanti. Acesti comercianti comercializeaza ORICE. De la mancare la flori la obiecte de uz casnic. Vanzarea nu se face nici macar cu chestii noi. Se face cu orice ai prin casa. Am mai scris despre asta, dar era mai mult la misto. Acum e pe bune. Am vazut un nene care vindea doua bluze de femei, si langa avea niste jucarii. Da nu orice, jucarii din happy mealurile de la McDonald’s de acum o mie de ani. Cum sa te pui pe strada sa vinzi jucarii din Happy Meal!?! Cine Dumnezeu cumpara asa ceva? Cat poate sa coste o jucarie pe care ai primit-o gratuit acum cativa ani buni? Ma depasea total problema.

Apoi am inceput sa ma intreb. De ce nu putem avansa si noi? Nu ma refer sa atacam probleme mari de gen coruptie si justitie, pentru ca e normal ca astea sa se rezolve in timp si cu schimbari de mentalitate si de conducere. Ma refer la chestii mici. De ce e plin de comercianti ambulanti pe strada? De ce trebuie eu sa imi zgarii retina cu sapun de casa, sticle de fanta pline cu lapte, gramajoare de mazare si de dovlecei, suruburi si cauciucuri, toate aliniate intr-un frumos circ care sa-mi indulceasca drumul spre serviciu?

Astea nici macar n-ar fi cea mai mare problema. Dar mai sunt atatea lucruri! De exemplu, tramvaiele. Iar ma iau de ele, dar nu ma pot abtine. Ati vazut vreodata un tramvai in Viena? Sunt joase, circula zici ca plutesc, au scaune capitonate si geamuri mari, curate. Ati vazut vreodata un tramvai in Bucuresti? Sunt inalte, comuniste, fac un zgomot infernal si te zgaltaie zici ca esti la rodeo. Pe unele din scaunele alea nici macar nu se poate dormi, atat sunt de incomode (Feriti-va de scaunele portocalii sau albastre. Cele mai ok sunt cele albe).

Am coborat intr-o statie pentru ca trebuia sa shimb tramvaiul. Acolo mi-au cazut ochii pe un chiosc. Chioscuri pline de nimicuri, cum numai in Romania gasestil. Pe cuvand. In vest nu mai sunt nici macar micile magazine, toata lumea se aprovizioneaza la hipermarketuri si salut. In fine, sa revenim la chiosc. Acest chiosc m-a intors direct in anii ‘90. Pentru ca am vazut niste produse care uitasem complet ca exista. Mi-au generat un mic zambet, pentru ca mi-au adus aminte de calitatea precara si de aspectul ieftin pe care il avea orice in Romania anilor ‘90. Toata lumea trebuie sa fi avut un sprei Impulse. Impulse, intr-un ambalaj maro, cu o poza tip medalion cu o gagica ce vrea sa para “buna”. Jur ca imi venea sa imi cumpar unu sa vad cum miroase. Atunci mi se parea ok. Acum cred ca mi-as varsa matele. N-am mai vazut asa ceva da aaaani de zile. Alaturi de spreiul Impulse, zacea sapunul FAX. Cine dracu mai cumpara FAX? Aceasta imitatie ieftina dupa Fa, nu ca Fa ar fi nu stiu ce shmen. Sa trecem peste FAX, ajungem la alimente. Pe geam, lipite cu scoci, erau doua pungi, atentie, goale, de Silvana cu fructe. Niste pungi lipite acolo de cand eram eu fetus, una cu lamaie si alta cu menta, pungi obosite, decolorate, bomboane pe care le manca doar bunica, Dumnezeu s-o ierte. Incredibil. Daca sunt acolo, inseamna ca se mai produc. Daca se mai produc, inseamna ca se mai cumpara. Sunt curioasa cine mai fabrica spreiul Impulse in ziua de azi, si daca chiar tine neaparat sa il fabrice, de ce nu poate sa il treaca printr-un proces de rebranding?

Nu are rost.

Nu are rost.

Nu are rost.