Asa. Dupa lungi tevaturi cu mama, care este o mica anxioasa din fire, am reusit totusi sa rezolvam probleme birocratice cum ar fi acte si alte minuni, ca sa pot sa ma duc sa ma inscriu in fine la scoala de soferi. In micul birou transformat dintr-un apartament cu doua camere, o tanti imi explica proceduri in timp ce eu completam contracte si cereri. Eram atat de atenta, incat pe cerere am scris ca aplic pentru subcategoria de carnet A in loc de B. Ar fi fost dragut sa nu ma prind, si sa ma astepte in fata casei un minunat motor in loc de o tablarie pe 4 roti.
La recomandarea lu tanti si la mai amanuntite cercetari ale mele, am decis ca fac scoala pe un Renault Clio. Nu ma intrebati daca e pe benzina sau motorina, ca nu stiu. Am uitat sa intreb acest detaliu, desi m-am interesat de toate celelalte prostii care o intereseaza pe o fata, gen ce culoare are si alte cele. Mi s-a spus ca instructorul e super, si asa mai departe, doar ca acum e in concediu. Deci prima sedinta am programat-o peste vreo doua saptamani. Intre timp, sunteti liberi sa circulati cu incredere pe strazi bucurestene. Oricum voi avea in vedere sa nu calc foarte multi pietoni din prima, am destul timp dupa ce prind putina vana de Bucuresti sa fac asta. (more…)
Am mers ieri la baie sa imi pudrez nasul, cum ar veni. Desi nu folosesc nici pudra, nici fond de ten, simt nevoia sa ma uit din cand in cand in oglinda. In baie, am dat de o duduie cu multe genti, care oferea produse cosmetice marilor mase feminine de la noi din firma. Langa ea, una din colegele mele proba un lip gloss. Am bagat si eu nasul in genti, pentru ca sunt fata si nu ma pot abtine, desi niciodata nu imi trebuie nimic. Am intrebat-o daca are cumva lac de unghii, pentru ca m-a apucat mai nou o nebunie si imi pictez o unghie cu o culoare si cealalta cu alta culoare. S-a uitat sictirita la mine. Nu eram in targetul ei. Se vedea pe mine ca nu inot in bani. Mi-a raspuns sec cu un “nu” si nu s-a mai ostenit sa imi ofere altceva. S-a intors la colega mea. Probabil ea se potrivea mai bine cu targetul. Colegei nu ii placea cum ii statea glossul. A inceput femeia sa ii explice ca nuuu..ca de fapt ii sta bine! Doar ca acum e nefardata si de aceea contrastul e prea puternic si asa. Dar ar putea sa isi mai cumpere vreo 20 de chestii ca sa rezolve problema. Si uite asa au trecut subtil la farduri de pleoape. (more…)
Ieri a fost ziua deciziilor spontane. Spontan m-am decis ca nu mai rezist, si ca este momentul ca in final sa fac si eu scoala de soferi. Da, stiu ce va trece prin cap, inca un pericol al strazilor, inca o femeie pe sosea, inca o masina in Bucuresti. Promit ca o sa fie una mica, cu motor mic, nici n-o s-o vedeti atat de mica o sa fie. Asa ca am sunat la scoala de soferi sa intreb ce si cum, si astazi ma duc sa ma inscriu.
Bun, a doua decizie spontana a fost faptul ca l-am rugat pe colegu sa ma duca si pe mine la condus. Nu de alta, dar spre deosebire de alte fete pe care le stiu, eu nu mai condusesem niciodata. Pe mine nu m-a dus nici tata, nici iubitii, nici cel mai bun prieten. Prietenul meu din clasa a 10a a avut o data o tentativa, dar m-am speriat atat de tare incat nici n-am vrut sa bag cheia in contact. Bun inceput, stiu.
Colegu a fost insa nemilos. Vrei sa conduci? Hai sa mergem. Ma ameninta el demult ca ma duce, dar eu tot am tras de timp si am amanat inevitabilul pana la momentul cand nu mai aveam de ales. Ne-am urcat deci in matiz pe la 23, si am purces in cautarea unei strazi mai laturalnice. (more…)
Ieri butonam televizorul intr-un acces de plictiseala matinala. Cand butonez de fapt nu am chef sa ma uit la nimic, ci doar imi place sa vad cum se schimba imaginile in fata mea, corelate cu miscarea degetelor care apasa pe buton, si imi da impresia ca se intampla ceva in afara de dimensiunile statice in care sunt cufundata, cocotata in varful patului.
Tot butonand am ajuns la un post care tocmai difuza o emisiune de teleshoping. Se facea reclama unui anume Robocif (ulterior am aflat ca se scrie Robo Chef, si prin urmare se pronunta altfel, dar eu raman la pronuntia crainicului traducator). Era un produs nou, nu-l mai vazusem pana atunci. Un nenea prezenta robotul de bucatarie, incercand sa marunteasca diferite mancaruri cu el, si o tanti statea si admira capodoperele culinare. La inceput am fost amuzata de vocea pitzigaiata a doamnei traducatoare, pentru ca, bineinteles, totul era dublat in limba romana, si nu oricum, da intr-un mod foarte iefitn si prost.
Expresiile cliseu se gaseau in abundenta in aceasta conversatie despre robot. “Oooh…dar ce bine arata!” “Poate marunti orice fel de aliment!” “Supa de broccoli este gata imediat!” “Mmmm….intr-adevar gustos!”. Si totusi, nu imi venea sa mut pe alt post. (more…)
Cafeaua. Cea mai importanta licoare care ma mentine in viata. In cativa ani, am ajuns de la a nu pune gura pe cafea, la a bea minim 3 pe zi, si a transforma momentul bautului de cafea intr-o adevarata simfonie, cu grija la detalii, o rutina, un film pe care trebuie sa il respect zi de zi, altfel nu ma simt bine.
Ma trezesc dimineata rapid, in forta. Nu sunt genul care sa apese pe snooze de o mie de ori. Mi se pare un chin sa te tot trezesti si sa adormi la loc in interval de 10 minute. Ma trezesc si pentru ca am doar 45 de minute la dispozitie pana plec de acasa, si trebuie sa rezolv toate treburile aferente intr-un timp record, intr-o ordine precisa. In aceste 45 de minute isi are loc si cafeaua, mai precis in ultimele 10. Inainte sa ma imbrac inca pun cafeaua in cafea-maker, si o las pe aragaz. Cu o precizie elvetiana ma intorc exact la timp sa o opresc, sa umplu jumate de cana cu cafea si jumate cu lapte, doua zaharine, si asa arata prima mea cafea. (more…)
