thoughts of a drama queen

Privind ieri finala cu sufletul la gura, mi-am dat seama ca gata, e iremediabil, mi-a intrat microbul in sange. Acest lucru a fost observabil si in alte contexte, cand eu, cocotzata in varful patului, cu berea la gura si telecomanda in mana, urlam la colegii de apartament sa faca liniste ca vreau sa urmaresc meciul, sau cand in taxi ascultam meciul la fel de inflacarata ca soferul, si ma intrebam oare de ce joaca 4, 4, 2 in loc sa joace 4, 3, 3 cand Xulescu e clar mult mai bun pe flancul stang in atac decat mijlocas!
Dar campionatul s-a terminat. Am dat in disperare. Asa ca am ajuns cu colegu’ sa inventam tot felul de ipoteze posibile in care am putea urmari diferite meciuri, ca sa ne satisfacem pofta de fotbal. Bineinteles ca de la un fapt real s-a ajuns intr-o era SFista, dar totul a fost decorat cu multe rasete si voie buna.
Ne-am gandit ca incepem sa urmarim toate meciurile Romaniei. Sigur trebuie sa fie acum ceva campionat al diviziei Y. Am cautat pe google si am gasit campionatul diviziei D, in care AS Ciofringeni a batut Petrolul Topoloveni cu 3-2. Ne si imaginam replici ale comentatorilor :”Si, Ionica Linguraru fuge catre minge, suteaza, goo…ba nu, doamnelor si domnilor, mingea a nimerit intr-o balega”. Sau “Meciul a fost intrerupt din cauza turmei de oi care tocmai trecea prin teren”.
Am renuntat la aceasta varianta. Ne-am gandit ca poate ne uitam la cupa Africii. Congo joaca cu Somalia, locuitorii din Mogadishu sunt pregatiti cu provizii, fiecare si-a adus cate un bob de porumb sa rontzaie toata seara. Plus ca ne era frica sa nu cumva sa nu recunoastem jucatorii pentru ca, ne scuzati, arata cu totii la fel.
Apoi ne gandeam sa ne cumparam un proiector in loc de banalul televizor, si sa ne luam niste scaune dinalea cu suporturi de bere, sau si mai bine, niste sepci in care incape berea, din care ies doua paie lungi, sa nu ne mai ostenim cu miscarea mainii.
O alta alternativa ar fi sa mergem pe stadion. Cel mai bine ar fi sa fie furtuna, sa ne umplem din cap pana in picioare de jeg. In acelasi timp, vecinii de tribuna de la cateva etaje mai sus, iti scuipa in cap o cascada de coji de seminte. Cat de distractiv trebuie sa fie sa stai sa injuri de mama focului, fara sens bineinteles, pentru ca de pe stadion oricum nu se prea vede meciul. Comentariile nu se aud nici atat, si risti ca in momentul in care tu te-ai aplecat sa iti legi siretul, sa aiba loc golul, si tu sa nu poti vedea reluarea nicaieri. Daca insa nu te-ai plictisit de meci dupa ce s-a terminat, poti participa la bataia de dupa, care mai ales in Romania este foarte antrenanta pentru suporteri. Cateodata participa chiar si politia, cu bate si aparate electrice de calmat masele, nimic mai placut pentru un adevarat fan.
Ne-am interesat totusi ce meciuri mai urmeaza, in afara de Liga 1 in cupa Romaniei, pentru ca pe alea le-am exclus din start. N-am chef sa-i vad nici moaca lu Gigi, nici a lu Borcea, nici sa ma agit din cauza blaturilor.
Urmatoarele meciuri sunt calificarile pentru Champions League. In luna AUGUST!!! Ce ma fac eu pana in august? Voi organiza campionate in fata blocului. Pana atunci, trebie clar sa imi aleg cu ce echipe tin, sa stiu si eu pentru ce imi omor neuronii. Sau cel mai simplu ar fi sa dai pe meci si sa tii de fiecare data cu culoarea rosie…sau daca nu, macar variatiuni pe aceeasi tema, portocaliu, galben, in nici un caz verde si albastru, care sunt din start cei mai aprigi dusmai ai tai.
Doamne, viata-i grea fara fotbal. Incep sa ma deprim pentru ca stiu ca nu am nici un meci de vizionat diseara, nici maine, nici macar in weekend. Poate ma reprofilez si ma uit la campionatul de rugby, baseball sau polo cu cai. Niciodata nu va mai fi la fel… adio iubit Casillas… ma bucur ca ati castigat

Asa…inainte sa merg la birou onorez repede o leapsa. S scriu frazele 5-9 de la pagina 123 din cartea pe care o citesc. Nu stiu daca asta e o instigare la cultura, dar fie, ii dau curs. O onorez acasa pentru ca ar fi culmea sa imi scot la birou cartea la prima ora de la naftalina .

Asa.
Mo Hayder, Tokio.
pag.123
“Mi-a placut cum si-a ales cuvintele: dorea sa ma vada. Tremurand de emotie, am cumparat ceai si prajituri, am facut ordine in camera in timp ce el strabatea orasul spre Takadanobaba. Acum statea pe coridor, in stilul sau batzos, cu mainile pe langa corp, privind tinta in intuneric.
-Ceva asteapta sa fie descoperit.
-E foarte veche.”

O dau mai asa de forma, daca nu cititi, luati repede manualu de biologie dintr-a 11a si citati de acolo Anna si Pitu.

Acum cateva zile, a venit in sfarsit o prietena de la Arad in vizita la Bucalesti. Nu a venit ea special pentru mine, a venit cu treaba, insa am considerat ca este de datoria mea suprema sa o plimb si sa ii arat tot felul de peisaje bucurestene.
In tot acest exercitiu cultural, nu aveau cum sa scape specialitatile locului, cum ar fi adunaturile de cocalari care te agata cu un tupeu jegos si nu au cuvantul “bun simt” in vocabular. La noi nu prea vezi asa ceva. De aceea am zambit de fiecare data cu intelegere si m-am uitat la ea cu luare aminte ca si cand ar trebui sa noteze intr-un carnetel si sa tina minte ce a invatat.
Dupa cum spuneam, vineri m-am imbracat in pantaloni scurti. Ceea ce nu am mai precizat este ca aveam in urechea stanga doar un singur cercel mare, in forma de cruce, iar in cea dreapta nu aveam nimic. La noi in firma se poarta. Nu e nimic iesit din comun. Suntem creativi, suntem trendoshi, avem voie sa ne facem de cap cu experimente intr-ale modei. N-am luat insa in calcul faptul ca pentru restul lumii s-ar putea sa para ciudat.
In fine, prima experienta am avut-o la un magazin, de unde am vrut sa imi cumpar niste pantaloni scurti. Am intrebat vanzatorul daca pot sa probez pantalonii, la care el s-a uitat fascinat la mine si a spus :”Doamne cat esti de frumoasa!!”. M-am socat putin, am inghitit in sec, am exclamat in multumesc scurt, urmat de aceeasi intrebare daca pot sa probez. “Iesi cu mine in oras diseara?!” zice omul. Eu am zambit, si m-am indreptat spre cabina de proba pentru ca am vazut ca nu am cum sa il scot din transa. Mi-era deja frica sa ma schimb pentru ca ma gandeam ca trage perdeaua sa vada si el cum imi sta, daca se poate inainte sa imi pun pantalonii. De dupa perdea auzeam “Sa te gandesti unde iesim diseara!” urlam si eu un “aha..” de dupa perdea…Am iesit, am achitat pantalonii, insa el inca avea chef de insistente :”Deci unde mergem?” “In lume!” i-am spus cu o dulce ironie, dupa care mi-am luat restul si am plecat.
A doua experienta n-a mai fost atat de simpatica. In metrou, am prins si noi doua locuri, si ne-am pus jos. La victoriei au urcat o gasca de baietzasi fotbalisti cu varste cuprinse intre 12-16 ani. S-au postat exact in fata noastra, si au inceput sa ne incante cu un limbaj de cartier. Fetii ii venea deja oricum sa rada, nefiind obisnuita cu asemenea exprimari care contineau un “sa moara familia mea” o data la 3 cuvinte. Cand colo, unul din ei se uita la mine si imi spune ca sunt urata. Luati aminte ca asta se petrecea la cateva ore dupa ce mi s-a spus ca sunt frumoasa. In fine, zice ala ca-s urata, eu fixam atenta varfurile pantofilor, ceialti copii incep sa rada copios, zici ca i-ai fi spreiat cu gaz ilariant, nu ca ar fi zis o tampenie totala (sa fie clar, urata chiar nu-s ). Dupa aceasta replica, a urmat o replica cum ca mi-ar sta tzatzele urat in sutien. Mai ca nu imi venea sa ma uit. Dar era prea de tot. Se ia un mucea de 16 ani de mine si de tzatzele mele. Daca nu ar fi fost in gasca, i-as fi administrat un crac exact in locul cu care gandea in momentul asta, sa -i arat cum n-o sa se mai uite niciodata dupa tzatzele nimanui. Dar, spre salvarea mea, alti doi barbati au sarit cu gura pe ei, si le-au zis ca daca sunt probleme, pot sa mearga si pe jos, sa faca liniste si alte cele.
Cand eram langa usa si asteptam coborarea, unul dintre ei a remarcat evident faptul ca nu am decat un cercel, dupa care s-a provocat o adevarata isterie, zici ca n-as fi avut decat jumate de chilot, dupa care tot metroul si-a indreptat privirea sa vada daca chiar nu am decat un cercel!!! Amintiti-mi data viitoare sa nu mai ies in luma ca la feshan show.
Bun, am scapat si de astia. Ieri ne-am continuat aventura la Snagov. Nu era nu stiu ce nici acolo, dar parca scapaseram de portia nestemata de tigani si rromance. Gresit! Dupa vreo doua ore au aparut si ei, tot in gasca, baieti si fete, corporatisti de toate nationalitatile, imbracati la patru haine din obor, si ce au facut ei, asa, mult gandit, s-au bagat IMBRACATI in bazin. Direct mi-a pierit tot cheful. Nu mai zic ca dupa ce s-au bagat imbracati, au inceput sa urle, tipe, faca concursuri, improaste cu apa peste tot, ma asteptam ca una sa isi scoata sapunu si sa isi frece haina, sa nu zica ca au venit degeaba.
Apoi, in amintirea preaiubitului meu Ghioroc, ne-am aruncat in lac, pentru ca nu am gasit nici un semn ca nu e voie. Iar dupa ce ne-a trecut scarba ca ne ating tot felul de alge ciudate, am dat doua ture, am iesit si am plecat acasa.
Viva Snagov… ce sa mai zic. Astept momentul ala pretios cand totusi ma duc acasa . Pana atunci, va raman fidela, eu si prietenul meu, aerul conditionat.

Azi doar atat: am fost la snagov. bonzat. baie in lac. si in piscina. somn rau. ma culc. diseara prin oras. sper sa ploua. gata

Azi am facut un alt pas spre infuntarea mai eficace a caldurii. Mi-am luat la serviciu niste pantaloni scurti. Scurti nu inseamna pana la genunchi, inseamna cu vreo 3 palme mai sus. La noi oricum nu e nici un dress code, atata timp cat nu vii in, ma scuzati, curu gol, asa ca m-am gandit ca daca tot am 20 de ani si picioare frumoase, pot sa imi permit o asemenea obraznicie. Sau mai vedem daca pot sa imi permit, deocamdata nu mi-a atras nimeni atentia.
Ieri am suferit prima oara cred cu adevarat din cauza caldurii. M-am intalnit cu Hansulina sa o invat pe plaiuri bucurestene pe care dansa nu a mai fost pana acum. Am decis ca ne intalnim aproape de 21 in centru. Totusi erau 33 de grade afara, iar eu aveam de parcurs un drum lung cu autobuzul. Primul loc pe care mi l-am ales era ingradit de un geam de sticla, si se facuse acolo o semi-sauna, asa ca mi-am schimbat repede pozitia si m-am dus langa geam. Drumul a fost acceptabil pana la un moment dat, cand un nene a urcat semet cu doua sacose in mana si s-a asezat undeva la vreo 2 metri de mine. Instant m-a napadit o duhoare infernala, ceva cu adevarat vomitiv, o putoare care venea direct din sacosele omului. M-am uitat la el incruntata, eu si tot autobuzul de altfel. Am tintit ochii spre sacosa, incercand sa imi dau seama ce dracu are in ea. Imi venea sa-i zic: Nene, plimbi mortu cu sacosa? omoara-i si tu iarna ca vara MIROASE URAT. Cand a trebuit sa cobor m-am si apropiat periculos de mult de locul cu pricina si am crezut ca daca nu ajungem o data am sa lesin. Ce dracu putea sa aiba acolo? Am mai intalnit unu care cara mate de peste intr-o galeata in tramvai, dar macar nu era vara si mirosul nu era amplificat. In fine, trecem peste.
Am ajuns la Romana si ne-am dus undeva sa mancam. Mi se parea mie ca era cam gol, dar deja ne asezasem cand am observat ca nu este aer conditionat. La dracu, si toti adjuvantii sai. Am stat noi ce am stat, dar la un moment dat au fost oprite si ventilatoarele si s-au inchis geamurile. What the Fcuk? Asta era semnul sa plecam, sau ce? Adevaru-i ca asta am facut de indata ce m-au napadit apele.
Am urcat apoi pe motoare. Maaaare greseala. Toata caldura unui secol intreg a urcat cele 5, 6 etaje pana sus si te sufoca efectiv. Sa nu mai vorbim de marea de oameni care respira tot oxigenul si ti se parea ca esti prins intr-o cusca cu ei, desi acolo e ditamai open spaceu (deja vb in termeni business..). La bar era o coada de mi-ar fi iesit fire albe pana as fi pus mana pe o bere rece. I-am zis Hansulinei ca a fost doar un exercitiu demonstrativ, si ca trebuie sa ne schimbam urgent locatia.
Am plecat spre Lipscani. Din nou am facut aceeasi greseala si ne-am asezat undeva fara aer. Deja eram rupte de oboseala si nu ne mai pasa. Ne-am uitat la juma de meci in timp ce beam o Peroni rece si ma stergeam din doua in doua secunde cu servetele, in acelasi timp facandu-mi vant cu ele. Da, am 3 maini. La pauza m-am ridicat si am plecat.
Ce bine e la serviciu, acasa, noaptea, in apa, la dus, pe geam….
Ce rau e oriunde altundeva…
Ce ma fac cand vor fi cu 10 grade mai mult?
Long live spring and autumn…

p.s. as dori sa-l precizez pe nenea/tanti care mi-a facut 200 de pageloads, si a stat pe blog de azi noapte de la 00:55 pana la 04:15. Sper ca i-a placut lectura.