thoughts of a drama queen

Eu am o problema cu americanii. Nu romanii plecati in America, ma refer aici la americanii propriu zisi, aia care n-o sa imi citeasca mie niciodata blogul pentru ca nu stiu romana, si nu ca asta ar fi o problema, Doamne Fereste, nici eu nu stapanesc perfect bengaleza si rwandeza, dar de aici pana la punctul in care sa nu stie ca Romania este o tara si sa spuna ca este o salata, avem niste pasi mari si lati de parcurs. Ok, sunt nationalisti, isi vad de viata lor indoctrinata si de treburile lor infecte si nesanatoase. Cat timp toate astea s-ar intampla in ograda lor, n-ar fi nici o problema, insa ei si-au propus sa isi impuna tot mai mult si mai mult cultura (daca o putem numi asa} si obiceiurile asupra restul lumii. Cum Romania este o tara care isi lasa traditiile in urma cat ai zice Mc Donald’s, noi absorbim cu dobitocie tot ce are mai prost de oferit acest continent indepartat care isi infige prostia in randurile noastre, de parca n-am avea si noi destula cu care sa ne laudam.
Astfel, educatia devine mai proasta, pentru ca scoatem tot ce ar fi de scos din aria curiculara, pentru ca vezi doamne sa nu surmenam copilul, pana la stadiul in care are un IQ care incepe cu minus si nu stie sa localizeze Franta pe harta.
Alimentatia devine mai proasta, pentru ca este mai ieftin sa ne injectam cu chimicale decat sa mancam sanatos, si nu numai ca este mai ieftin, dar papilele noastre gustative in lipsa unei constiinte proprii se lasa manipulate si devin dependente de aceste substante nocive.
Timpul liber ne este ocupat de aceleasi fenomene care ii ocupa pe ei. Aici ne referim la clipa in care am incetat sa iesim din casa si ne-am lipit pupilele de calculator, am incetat sa ne jucam cu papusi si am trecut la X-box cu lighioane care se impusca cu mitraliere in cap, astfel ca am ajuns sa vad in autobuz un copil care nu mai stia pe ce lume traieste, ci doar indrepta mainile spre oameni si striga “HEAD SHOOOOT!!!”. M-am oripilat.
Iar noi subscriem. Subscriem in continuare la tot ce apare, ne bucuram de Valentine’s Day, bagam Burger King de parca n-am avea cate 4 fast fooduri pe fiecare strada, ne imbracam de la Pull and Bear si sorbim linistiti cate un Starbucks cu 2000 de calorii paharul.
As fi chiar mincinoasa daca as spune ca, invaluita in mirajul pe care ti-l ofera toate aceste luxuri, nu imi fac pe moment placere. Eu sunt insa convinsa ca am reusit sa gasesc un echilibru care sa ma ajute sa nu cad in panta cealalta in care ma joc Wow 30 de ore din 24 pana cand imi explodeaza vezica in fata calculatorului.
Un alt fenomen preluat de peste ocean sunt mallurile. Am confirmat si eu replica unui clasic in viata cum ca am fi “maimutici de mall”. Pentru ca, inevitabil, intr-o zi in care nu prea iti arde de facut nimic, ajunge sa pasesti in cladirea plina de lumini, haine si mancaruri bune, sa iti inseninezi pentru o clipa starea de spirit. De asta nu m-am luat pana acum de ele. Insa, cred ca a venit momentul sa fac adaug si eu doua trei vorbe in lista lunga de comentarii dezbatute si rasdezbatute pe tot felul de bloguri.
Am fost ieri la film. 21 de lei un bilet, intr-o duminica seara. Ce, nu-ti convine? Stai acasa. Am stat apoi la coada la popcorn doar ca sa mi se aprinda beculetele din care a iesit textul de azi. Marimile la popcornul din mall se numesc dupa cum urmeaza :”Small” (pe care bineinteles nu il cumpara nimeni, pentru ca cu doar 1 sau 2 lei in plus, poti sa iti iei marimea urmatoare),”Medium”(Asta e iar o chestie pusa de umplutura, pentru ca nu are un nume atat de rasunator precum urmatoarea marime, pe care o poti bineinteles achizitiona cu o diferenta de un leu), “Elefant” (O punga maricica, dar ce sa vezi, cu doar 1 leu in plus poti sa iti iei cea mai mare marime!!!), “Mamut”. La punga Mamut, daca mai scoti doar cativa lei acolo, primesti si un suc la litru. O punga mamut si un suc la litru. Pentru (doar) 16 lei. Popcorn, da? Adicatelea niste porumb pe care il cumperi cu 85 de centi kilu’.
Pe mine m-au distrat in special denumirile astea. Si faptul ca toata lumea isi cumpara elefant sau mamut. Poate daca denumeau celelalte pungi “hipopotam”, “rinocer”, “elefantel” sau “crocodil”, aveau mai mult succes cu ele. Dar nu, de ce sa nu indopam populatia daca este atat de naiva sa isi cumpere o hiperpunga doar pentru ca se numeste Mamut. Ne-am luat si noi Mamut, ce naiba, om fi fraieri? Si dupa ce am mancat jumate si am simtit ca decartez, mi-am dat seama ce naivi suntem.
Mai lasati-ne in pace! Luati-va Mamutul si hiperportiile inapoi! Obejii drequ.

Ne-am decis acum ceva timp sa nu mai facem experimente. In Bucuresti exista trei genuri de cluburi. Cluburi Banbu, cluburi Twice si cluburi Expirat.
Intr-o zi am zis sa incercam si noi altceva, nu tot expirat. Am intrat pe sapteseri.ro si am inceput sa cautam. Ne orientam mai ales dupa muzica, sa fie macar asemanatoare, pentru ca muzica este unul din motivele principale pentru care mergem acolo. Dupa ce am reperat cele cateva cluburi cu muzica asemanatoare, am dat click pe poza sa vedem cum arata. Sincer spun, fara nici un motiv ascuns, aratau exact la fel. Aceeasi pivnita, aceleasi caramizi pe pereti, aceleasi lumini difuze, acelasi semi-jeg cu care ne-am obisnuit… si atunci ne-am decis ca nu are rost sa facem experimente, daca avem si noi un loc unde ne simtim bine.
Aseara insa, condusa de niste circumstante, am ajuns din nou altundeva. Stiam ca la un moment dat o sa plecam de acolo, asa ca asta m-a facut sa tac si sa rabd o vreme.
Am ajuns din nou in clubul matusii. Am mai povestit si mai demult. De data asta este vorba despre club/pub Spice. O sala la etajul unei cladiri de pe Victoriei, care arata ca o incapere unde are loc reuniunea de la centrul cultural din Somoskesh. Muzica se potrivea acestui trend, constand in hiturile anilor 80/90, ca sa coincida cu gusturile mediei de varsta prezente acolo.
Oameni la 35 de ani, poate mai mult. Oameni care toate ziulicile si le petrec in birourile inguste si compacte ale unei multinationale, dezvoltand programe si implementand sisteme, efectuand calcule si organizand balante. Oameni care isi pierd creativitatea pe drum, si se multumesc sa fie exploatati de niste mari mahari. Salariile sunt pe masura, nu spun, insa gusturile lasa mult loc de discutii, mai ales cand vezi ce tzoale isi trag pe ei. Doamnele se imbraca “feshan”, cu niste haine care nu le mai vin, barbatii la camasi care ii fac sa transpire ca magarusii dupa truda cea grea. Apoi ies in locuri ca asta, si se dantzuie cum stiu ei mai bine. Dupa care, respectand consumatia obligatorie de 3 sticle de whiskey la masa, se pilesc ca la revelion, si incep sa se dea in stamba pe ring, fluturandu-si cheliile si invartindu-si nevestele sau amantele dupa caz, pana cand se intampla vreo faza inevitabila si indiscutabil penibila, cand cineva cade lat pe pardoseala, se sparg vreo 3 pahare, sau cineva isi rupe fusta. Dupa care radem zgomotos sa fim siguri ca tot pubul a auzit ce s-a intamplat. Ok, oamenii se distreaza, poate am sa provoc antipatii cu replicile astea acide si putin intelegatoare. N-am nimic cu o iesire in oras, dar consider ca oamenii astia ar trebui sa pastreze o anumita prestanta si chiar daca a venit seara si nu mai sunt la birou, sa nu se comporte ca la petrecerea de 16 ani a vecinei de la 3.
Pe langa varsta a doua, prezente erau si niste domnisoare de varsta mea sau poate mai putin, care au ajuns acolo la bratul cine stie carui bastan si s-au infrupat din consumatia obligatorie pe care oricum nu au platit-o. Ele au gresit si mai tare costumatia, imbracandu-se intr-un rosu aprins, ca sa le observe tot barul. Da, aratau bine, erau frumoase, pana in momentul in care se perindau prin pub cu ochii pe jumatate deschisi, agatate ba una de alta, ba de cate un pahar. Atunci nu mai erau frumoase, erau urate. In plictiseala noastra, ne uitam toti la ele si comentam. Pentru ca se dadeau in spectacol mai ceva ca Freddy Mercury pe melodia pe care o canta si pe care ele o interpretau cu pasiune. Dansau, se invarteau, isi fluturau parul una in fata ceilalte, se pipaiau, se prindeau de solduri, se lasau pe spate, pana cand la un moment dat una a sfarsit pe jos, dupa cum probabil v-ati prins. Evenimente de genul asta pun capat unei sesiuni zdravene de dans in doi.
Apoi au aparut doi barbati care purtau pe umeri doua femei urlatoare. Ele la randul lor stateau cu mainile sus si erau foarte incantate ca aproape atingeau tavanul. Nu le-a anuntat nimeni ca pozitia asta se foloseste mai ales la bataile din piscine, si ca acolo in afara de robinetii de la baie nu prea se iveau alte ocazii sa te balacesti. Poate doar daca iti turnai vreo doua halbe de bere in cap, sa ai macar aspectul de sezon, daca circumstantele nu lasau loc de mai mult.
Sa nu uitam, in final de cei cativa reprezentanti ai gayismului, pe care i-am vazut in Expirat la niste ore mai mici ale diminetii, barbati machiati, frezati, imbracati in bluzite sumare, sau in rochii dupa caz. Ma tot intrebam unde au fost acesti oameni pana acum? Oare parada gay e singura zi din an in care se simt confortabil sa isi recunoasca adevarata identitate si in rest se multumesc sa se amestece printre ceilalti? Ce viata dom’le, ce viata…

Adio calduri infernale, lacrimi stoarse de frustrare, sudoare interminabila, momente petrecute sub ventilator, adio nopti nedormite (involuntar), dusuri la fiecare doua minute, bai cu apa plata prin casa. Pitulicile isi pun aer conditionat! Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee.
Ieri ne-a vizitat proprietara, si i-am sugerat cu caldura si deosebita apreciere maxima, ca ce ar fi daca ne-ar pune si noua asa o bucatica mica, un pic piculet de clima? Ca noi o sa murim la vara de cald, si alte argumente care ne implicau pe noi 3 vorbind deodata si gesticuland si explicand frenetic, pana cand a cedat si a fost de acord. Suntem bastane. Cine mai e ca noi? Suntem generatia de studenti cu clima, cu joburi bine platite, cu examene fuserite… iar eu trebuie sa invat la marketing .
Pentru ca sa sarbatorim, ne-am dus in Expirat. Nu ca nu am merge in fiecare vineri,da e mai dragut sa spui ca mergi pentru a sarbatori ceva. Colegu’ cel nou s-a oferit sa ne duca cu masina. Saracu. Nu trebuia sa faca asta. 4 fete alcoolizate faceau scandal intr-un Matiz pe Calea Mosilor. Bateam in geamul masinii si incercam sa intretinem conversatii cu oricine era parcat la semafor in paralel cu noi. Cred ca cel mai iritat de treaba asta a fost chelul cu ochelari care langa el avea o tanti urata cu ochelari. Si noi ii scoteam limba si radeam. Heh . Ne-am mai luat de baut pe masina pentru ca ne-a luat de acasa in mare graba si trimiteam de la una la alta o sticluta de 250 de Stalinskaia cu suc, asa cum fac boschetarii in gara. Saracu colegu nu mai putea sa conduca de ras, pentru ca noi pe langa ca suntem niste fete shukare, unikate, meseriase, si alte apelative pitzipongesti, suntem si amuzante. Dumnezeule cate calitati.
Si uite asa am ajuns noi in Expirat care era gol. Spre marea noastra mirare, pentru ca de obicei te calci in picioare la greu. Am tot intrebat lumea de ce e gol. Cel mai tare mi-a placut raspunsul Deliei :”Pai a plecat lumea!” (zice). “Unde?” (zic) “La baie!” (zice) replica urmata de un hohot de ras. Pitulinele s-au mai cinstit cu o bere si eu cu un pahar. Seara a decurs normal, lumea a venit, a inceput calcatul in picioare, dovada adidasii mei albi deveniti peste noapte plini de noroi.
Cam atat pentru moment. Astazi este o zi neinspirationala pentru mine. Asta pentru ca nu m-am gandit deloc ce am de gand sa scriu in blog, si m-am trezit ca m-am trezit din somn ) si eu inca nu stiu ce scriu. Stiu, e trist, revenim din nou la psihoza blogologica. Asa ca m-am pus la calculator si m-am gandit ca oi scrie eu ceva ceva… si iata ca am scris. Un mare blabla despre nimic interesant. Oricum nu citeste nimeni in weekend. Multumesc

Am aflat acum cateva zile faptul ca in urma unor sondaje s-a descoperit ca romanii folosesc in medie un deodorant pe an, de 5 ori mai putin decat alte femei din comunitatea europeana. Hai nu zau!? Eu sincer nu aveam nevoie de nici o confirmare. Am observat cu ochii-mi proprii fenomenul, in lungile mele calatorii cu metroul, ratbul, ba chiar pe strada, vizite la piatza, uneori si la scoala, la coada la Mega, si in multe alte locuri.
Bineinteles ca cei care au cerut aceste sondaje sunt vizitatori fidei a locurilor feshan gen Baneasa Shopping City, se plimba cu mertzanu si isi muta curu din el la birou si inapoi. Normal ca daca nu intri in contact cu realitatea, ai nevoie de sondaje de genul. Dupa efectuarea sondajelor, toata lumea a ramas SOCATA. Vai, nu se poate, nu ne spalam!? Nu pot sa creeeed….
Realitatea de fapt e si mai nasoala. Nu am auzit pe nimeni sa explice cum stau lucruriel in adevarul lor adevarat. Eu de exemplu stiu sigur ca folosesc mai mult de un deodorant pe an, ca doar in momentul asta am 4 pe raft, asa ca daca aplicam logica asta in randul oamenilor cu o educatie si o cultura care depaseste cat de cat gradul de homo sapiens, inseamna ca exista oameni care nu folosesc deloc deodorante. De aia mi-e mai frica decat de cei care folosesc macar unul.
Sincer, nu ma astept ca o doamna slinoasa de 100 de kile cu un tricou alb plin de transpiratie galbena, care vinde branza de burduf la galeata in piata, sa se duca acasa si sa aplice tacticos noul ei Lady Speedstick cu miros de aloe. Nici nu ma astept sa stie ce e ala Lady Speedstick. N-o sa stie sa imi spuna nici macar ca e batul vitezei pentru doamne.
Desi nimeni nu a luat in calcul aspectele astea, lumea a venit cu tot felul de solutii si idei de campanie. Jojo nu se mai da cu deodorant timp de o saptamana. Toata lumea e in extaz. Ziarele scriu, radiourile difuzeaza, televiziunile mustesc. Jojo e mediatizata, campania se desfasoara, toata lumea e multumita. Bun. A stat cineva sa se gandeasca daca chestia asta va avea cu adevarat impact asupra populatiei? Daca pe om nu l-a invatat mama lui cand era mic ca e bine sa se spele si sa miroasa frumos, o sa ne invete Jojo cu acest contraexemplu. Sunt sigura ca de acum incolo tanti de la piata merge si se da cu Lady Speedstick, ca asa a zis Jojo maica! In al doilea rand, acesti oameni sunt niste oameni cu o educatie mult sub nivelul marii, au de la 4 la 10 clase, si cineva se asteapta ca ei sa inteleaga mesajul subliminal indus de aceasta campanie. Mi se pare mai logic ca ei sa inteleaga ca e ok sa nu te dai cu deodorant. Pai daca Jojo nu se da, eu de ce sa ma dau? Peste tot unde am vazut poze si afise cu Jojo fara deodorant, am inteles doar atat: ca nu se da. Niciunde nu scria ca se vrea un semnal de alarma, blablabla.
In al treilea rand, cei care nu se spala, in cazul in care sunt in posesia unui televizor, se uita mai degraba la Sclava Isaura, Tradati in dragoste si Iarta-ma, decat la campanii. Of, nici nu mai are rost sa exprim cat de inutila si dezgustatoare mi se pare toata treaba.
Ieri la radio se dezbatea subiectul asta in emisiunea lui Mihaiu. Lumea trebuia sa sune si sa vina cu idei de campanie. Din nou, acest cuvant, pe care cei care nu se spala cred ca il inteleg la fel cum ar intelege romane in bengaleza. O idee care dadea pe dinafara de stralucire era sa se implementeze politia igienica. Aceasta politie ar trebui sa circule prin autobuze, troleibuze, tramvaie, si sa amendeze oamenii care nu se spala. Imi dau seama ca era propusa la modul ironic, dar n-am putut sa ma abtin sa imi imaginez o scena.
Vara, caldura mare, cineva incearca sa se urce in tramvai. O voce vanjoasa exclama din spate :”STOP! Politia igienica! Sapunul la control!”

Chestia asta se va rezolva peste vreo 50 de ani. Doar cu timpul. Cand mentalitatea noastra va ajunge la nivelul mentalitatii acelora care sunt acum cu 50 de ani mai avansati decat noi. Care citeau Shakespeare pe cand noi inventam roata…

A inceput stresiunea. Oficial agitata.
Proiectele s-au adunat toate si au trebuit predate intr-o saptamana. Un site in HTML. 10 pagini la Marketing despre analiza pietei de cumparaturi on-line bazata pe un studiu facut pe 503 persoane posesoare sau nu de internet. Grafice in word si analiza graficelor. Totul despre internet si piata on-line.
Un proiect de 30 de pagini despre firma noastra proprie si personala pornita de la 0. Cum ne finantam, ce cumparam, care este numele, sediul, posesorul. Ce acte ne trebuie, unde ne inscriem, cat platim pe fiecare aviz. Cati angajati avem, ce studii au, cu cat ii platim. 30 de pagini, from nothing. Cercetare, inventii, poze, scris, rapid, eficient. Noi nu prea le avem cu facutul din timp. Sub presiune parca merge totul mai bine. Prezentarea proiectului este la 16.30. Noi inca nu avem powerpointul facut. Am fugit acasa dupa examenul la info ca sa fac powerpointu pana in 12.30 pentru ca de la 13.30 avem seminar de finante care tine 3 ore. Am ajuns si am intrat pe mess sa imi trimita Delia proiectul in word ca sa il transfer in powerpoint. Delia este la seminar la info, s-a dus direct dupa examen. Dar, surpriza, la info nu este messenger iar pe mail nu o lasa sa ataseze documentul. CE NE FACEM?!? Am apelat la singura solutie viabila pentru problema : multe multe copy pasturi. Tehnologia asta salveaza ziua. Chiar in timp ce scriu chestia asta, imi apare in fereastra Deliei o groaza de text pe care nu l-am mai vazut niciodata si din care eu trebuie sa scot in doua ore un powepoint. Eu m-am ocupat de analiza costurilor si investitiile financiare. Super, nu? Pasionant de-a dreptul.
Dupa ce termin cu astea fug deci la seminarul de finante unde voi fi prezenta pentru a treia oara pentru ca de atatea ori ni s-a cerut prezenta. Stam trei ore intr-un seminar cu toate grupele si copiem frenetic de pe niste slideuri in timp ce ni se explica ce ar putea sa ne pice la examenul din 30 mai.
Dupa seminarul de 3 ore urmeaza un altul la cultura antreprenoriala unde toti cei 120 de studenti isi vor prezenta proiectele in ordine aleatoare. Cine stie cat mai stam pana acolo.
Dupa asta fug din nou acasa pentru ca am de lucrat la testul de creatie. Nu prea imi sta mie capul la scoala pentru ca ideile imi tot vin si pleaca si mi-e frica sa nu le pierd.
Examenul de dimineata a decurs relativ bine. Pentru cineva care stie informatica la nivelul unei plante…mai degraba o tulpina de fasole crescuta de 3 zile, am auzit ca alea cresc cel mai repede. Intre timp trebuie sa ma programez si la coafor pe maine… si sa imi fac planurile pentru cum invat la Marketing pentru examenul de luni.
Am uitat ceva!? Ah da…oare cand am sa mananc de pranz?!

Gata, treci la treaba!