thoughts of a drama queen

Noi oamenii suntem cateodata fraieri. Daca ne merge prea bine tinem neaparat sa stricam acest echilibru cosmic prin diferite experimente. Am sa va dau un exemplu concret patit de mine ieri seara. Era vineri. Vineri is party day. Tocmai incheiasem cu succes examenul de finante unde ne-a pus pe toti 120 intr-o sala si ne-au dat acelasi subiect. Ha, ha. Deci premisa era buna. Am fost apoi la ziua Alexandrei unde ne-a asteptat o masa intinsa mai ceva ca la Craciun. Nu m-am putut abtine si am mancat si eu una alta, incercand sa ma abtin de la chestiile care aveau maioneza in ele. (Prietenii stiu de ce). Asa, si aici a inceput experimentul. Eu de obicei beau vodka. Asa m-am obisnuit, asa s-a obisnuit si sistemul. Niste vodka asezonata cu suc, si ma simt numa bine. Nici prea prea, nici foarte foarte. Dar aseara m-am gandit eu ca ce ar fi sa incerc niste whisky. Inainte de acest gand, am facut deschiderea cu o bere. Si apoi whisky. 5 pahare. Nu a fost foarte distractiv. Nici chef sa scriu nu am. Mahmureala isi spune cuvantul. Probabil ma intorc mai incolo cu povesti din minunatul magazin Ikea pe care am de gand sa il vizitez azi.
Wait for me… i’ll bibec!

Azi dimineata am pus geanta pe umar sa plec. Era incredibil de grea. Nu imi gaseam telefonul asa ca am inceput sa scotocesc frenetic. Nu il gaseam. In timp ce cautam prin camera, cu mana scotoceam printre multele lucruri din geanta mea. Pana la urma a aparut, era acolo, pierdut printre hartiute, carticele, bijuterii, si alte minuni care imi zac prin geanta.
Am o geanta imensa. A fost poreclita “balena” si inca imi place sa ii spun asa. Cand arunc ceva in ea, de obicei acolo ramane, pentru ca nu obisnuiesc sa imi fac curat in geanta decat foarte rar. Ultima oara am facut chestia asta prin februarie. De atunci a trecut mult timp, si multe au fost ocaziile in care nu aveam unde sa pun un anumit lucru si il aruncam in geanta. In afara de doua, trei lucruri de care chiar am nevoie, geanta este plina de inutilitati, dupa cum urmeaza:
(Asta inseamna ca fac curatenie…sa stiti)
Cursurile de finante – le port cu mine in speranta ca la un moment dat constiinta ma va impinge sa le scot si sa mai citesc din ele. Dar nu, se pare ca au ramas doar la stadiul de obiect care imi umple geanta.
2 seminarii impaturite si aruncate in geanta. Unul e la Marketing si altul la Macro. Nu ca as mai putea vreodata sa invat de pe ele. Sunt antice. Arata ca foile de pergament pe care romanii isi trimiteau mesaje. Pe langa ce ne-a mai spus pe la seminar, sunt pline de discutiile noastre intre noi, care nu contin tot timpul cele mai cuviincioase expresii.
O cutie goala de Claritine + prospect – Eu sunt tot timpul plina de medicamente. Nu ca mi-as dori neaparat, dar circumstantele ma fac sa am nevoie de ele. Claritine-ul l-am terminat acum vreo 2 luni, dar se pare ca inca n-am apucat sa arunc cutia.
Un prospect cu avantajele cardului de fidelitate “cora”, iar in alt buzunar avem si cardul propriu zis. Pai ce, eu nu-s romanca dinaia care musca toate prostiile astea cu promotii, puncte, discounturi, 3% reducere pentru fiecare al doilea pachet de rezerve pentru mop si alte minuni? Ba da. Deci mi-am facut si card cora. L-am folosit deja de doua ori. Nu stiu ce inseamna asta, dar sunt mandra ca atunci cand ma intreaba tanti la casa “card Cora aveti?” eu i-l intind evlavios, si imi imaginez ca de acum se va uita cu respect la mine, avand in vedere ca sunt mandra posesoare a cardului si fidela cumparatoare a lantului de magazine.
Un prospect de la Ford unde scrie ca poti cumpara un Ford Fusion cu doar 9990 Euro!(fara TVA). Sincer nici nu imi amintesc cand am primit prospectul asta. De obicei ma fac ca ma uit in alta parte si evit total darurile de genul. Daca as fi strans pana acum toate prospectele, pliantele, flyerele si alte cele care mi s-au impartit pe strada, n-ar mai fi incaput in geanta, si am fi putut face un frumos foc de tabara din ele.
Ziarul Ring de ieri, unde pe prima pagina aflam ca in timp ce bolnavii sunt chinuiti in spitalele dotate rudimentar, aparatura de milioane de dolari zace la spitalul “Coltea”…trist…dar traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.
Doua cartele de metrou folosite. Nu prea circul cu el asa ca imi cumpar mereu dinalea cu 2 calatorii.
Abonamentul Ratb, cardul de la banca, portmoneul, banii, un tichet cadou, ma rog, chestii esentiale.
Abtibildul cu eticheta pentru nume de la Roblogfest. Ala a fost in 14 Martie, deci va dati seama de cand sta acolo. Alaturi de el este si brosa primita cadou pe care scrie “Blog job”. Le tin acolo pe post de amintire. Cand ma intreaba cineva ceva de blog pot sa ma laud scotand eticheta ).
10 bonuri de cumparaturi pe care le indes tot timpul in geanta dupa ce le primesc de la casa. Nu era mai bine cand nu primeam bonuri? Acum dupa ce iti iei cumparaturile si dai sa pleci, urla dupa tine sa iti iei bonul. Si ce sa fac cu el? Sa ma spal pe cap cu el. Oricum nimeni nu se uita la ele, il iei si il arunci. Practic ar putea sa scrie orice pe el. O singura data am patit ca mi-a incasat ceva de doua ori, si m-am uitat pe bon ca sa mi se confirme banuiala alimentata de pretul mult prea ridicat. Dar in rest…nu mai taiati pomii, tineti-va bonul pentru voi.
O sa radeti, in geanta zace un tub de Orbit.
Strepsils, Trahisan, Ibalgin si Paracetamol. V-am spus ca-s farmacie ambulanta.
Ar mai fi alte mizerii precum firmituri etc, dar alea nu mai lasa loc de descriere.
Mbun, cam atat pentru moment, ma intorc la invatatul meu la finante, iar apoi la mirificul examen de la 16.30. It’s the weekend baby! Ne vedem acolo

Un alt inteligent sondaj din ciclul “sondaje care nu intereseaza pe nimeni” ne spune ca femeile petrec 10 ani din viata facand cure de slabire. Nimeni nu poate fi mai de acord cu chestia asta decat mine. Eu sincer cred ca pana la sfarsitul vietii voi fi petrecut mult mai mult decat 10 ani…dar pentru asta avem americancele obeze care nu s-au gandit in viata lor sa scoata scoveicile din gura, ca sa echilibreze balanta.
Curele se tin de obicei la sfarsit de primavara, cand scoti hainele de vara de la naftalina si vezi ca peste blugii scurti se revarsa un minunat colac de salvare care mai are putin si se coloreaza alb cu rosu, iar de sub rasar splendide pulpite brazdate de o celulita dezagreabila care zambeste in asteptarea prietenosului soare. Alteori, se incepe o cura post-eveniment, cum ar veni de exemplu cura de dupa revelion, pentru ca stii ca intr-o noapte ai bagat mai mult la stomacel decat in doua saptamani, si ca ti-ai permis sa ingurgitezi tot ce era mai prelins de grasime pentru ca nu te judeca nimeni daca stateai cu burta in sus plangandu-te de dureri abdominale de la atata mancat. Al treilea gen de cure sunt cele facute de fetite pre- sau postanorexice ca mine, care desi nu sunt grase vad mereu acel centimetru in plus si fac orice sa il dea jos. Asa eram eu acum cativa ani, cand eram de-a dreptul schiloada insa cu mana pe inima spun ca niciodata nu m-am vazut asa in oglinda.
Am incercat toate felurile si modalitatile de cura de slabire de pe piata. Bine, exagerez, poate nu toate, dar nu vreau sa ma pun sa verific, pentru ca daca gasesc vre-una, sigur ma apuc de ea. Acum va dau o lista de cure de slabire si va povestesc chinurile prin care am trecut in incercarea de a le duce la bun sfarsit. Mentionez in avans ca eu sunt pofticioasa pofticioaselor, imi place sa mananc orice in afara de fasole batuta, mi-e pofta pe mancare chiar daca tocmai am golit un vailing cu snitzele, ma indop pana simt ca nu mai pot. Asa am pornit eu in desfasurarea de cure.
1. Binecunoscuta supa de varza. Se face o supa de varza. De preferinta nu mai puneti foarte multe alte legume in ea, ca e posibil ca unele sa aiba carbohidrati si atunci s-a dus pe pluta toata treaba. Deci se face o supa de varza, fara sare, fara condimente, esential este sa fie cat mai gretoasa. Apoi se mananca din ea de cate ori se vrea pe zi, o saptamana intreaga. Mananci cat vrei, dar nimic altceva. Cura asta garanteaza vreo 5 kile. Eu am tinut-o de 3 ori. O data mi-a facut mama supa, bineinteles ca a trecut peste toate indicatiile si a facut-o atat de buna incat mancam de pofta. A pus si condimente, si morcovi, cred ca si niste orez in ea. Mama nu era prea fana a curelor mele. Am mancat ce am mancat, dar dupa doua zile evident m-am plictisit de ea. Eram prea mica pentru o asemenea vointa. A doua oara mi-am facut eu supa, dar din pacate am facut-o tot prea buna. Era asa de buna incat au venit ai mei acasa si nestiind de intentiile mele au mancat si ei doua portii si nu mi-a mai ramas destula supa sa imi termin cura. A treia oara mi-am facut supa la Bucuresti. Am vrut sa urmez indicatiile si nu am pus sare. A fost cea mai proasta alegere dintotdeauna, pentru ca supa avea gustul specific apei de la robinet Pantelimon style, si nu recomand nimanui sa bea asa ceva, mai ales asezonat cu varza chioara.
2. Piersica, iaurt, pui, ou. Dimineata: o piersica, un iaurt. La pranz: o piersica, un iaurt, o bucata de piept de pui la gratar. Seara: o piersica, un iaurt, un ou fiert tare. Atat. Recunosc ca la momentul respectiv te saturi cu cele trei alimente. De fapt esti destul de satul incat sa rezisti o zi intreaga. Am si slabit vreo 3 kile dupa ce am mancat chestiile astea o saptamana. Nu se recomanda insa oamenilor foarte pofticiosi. Dupa cura asta n-o sa mai vrei sa mananci piersici si iaurt un an intreg. Iar efectele secundare pot sa semene cu cele patite de mine: am lesinat la piata peste standul de carne.
3. O masa pe zi. Chestia asta am tinut-o vreo luna. Dimineata rontaiam rondele de grau expandat, care sunt niste discuri cu gust de carton ce se umfla in stomac iar pentru 3 secunde dispare senzatia de foame. Foamea matinala o mai potoleam cu cafea si tigari, reteta spre un mirific ulcer. Aveam voie sa mananc doar la pranz. Da si atunci imi puneam fratioare o portie de dadea pe dinafara din farfurie. Ma indopam de nu mai puteam sa ma misc. Apoi treceam iar la rondele. Chestia asta cred ca este cea mai nesanatoasa forma de regim. Dar eu a trebuit sa le incerc pe toate. Am slabit 5 kile si la asta.
Alte cure includ: cura cu 300 de grame de branza de vaci pe zi, regim disociat (ORIBIL!!!), cura cu orez si mere fierte…exista pana si o cura in care mananci 10 felii de paine cu margarina pe zi. Bineinteles ca de fiecare data am pus la loc kilele date jos, ba chiar am mai adaugat. Nu recomand nimanui sa se infometeze in halul in care am facut-o eu. Ideea este sa avem rabdare, si sa urmam un regim de viata cat mai sanatos, care ne va mentine la greutatea ideala pentru corpul nostru. Esential este sa ne acceptam asa cum suntem . (Zice ea, dupa 5 ani de cure peste cure )

Pentru mine guma de mestecat a avut mereu un singur scop : sa-ti improspateze respiratia. Bine, asta pentru vreo 10 minute, pana ii trece gustul. Dup-aia nu mai are efectiv nici un rost, dar o rontai pentru ca ti-e mila sa o arunci. Cand eram mica aveam prietene la bloc care se indeletniceau cu mestecatul gumei cu tatuaje toata ziua, de dimineata pana seara. Daca mancau, puneau guma pe marginea farfuriei, dupa care o bagau inapoi in gura, sau daca eram afara si mancam ceva, o puneau intr-un ambalaj dupa care inapoi in gura. O guma era pretioasa. Cateodata gumele se imparteau. Se scotea guma din gura si se dadea la celalalt. N-aveam noi greturi de igiena si alte probleme pe vremea aceea.
Acum am mai evoluat. Eu trebuie sa recunosc ca n-am fost, nu sunt, si nici nu voi fi vreodata un mare fan al gumei. Pentru ca sunt o fomista inraita si dupa ce o mestec de 3 ori ma roade stomacu si imi vine sa mananc o galeata de bunatati. Asa ca am invatat sa traiesc si fara ea. Dar sunt atatia care au guma la ei in permanenta, pachete peste pachete, si rontaie si mesteca si consuma guma, crescand vanzarile companiilor producatoare care nu mai stiu ce sa inventeze ca sa ii faca pe oameni sa cumpere.
Prima data a fost Orbitul. Un orbit simplu, mentolat, il forma de lama. 5 lame deveneau 10 pe vremea aia, pentru ca uneori si guma devenea un lux. Cateodata ne cumparam doar o lama, sau doua, sau primeam in loc de rest lame orbit. Apoi a aparut pastila. Pastila a fost din start in avantaj pentru ca iti puteai cumpara 10 din prima. Cand pastila si-a iesit din trend, producatorii de guma au scos minunile cu diferite sortimente si arome. Mai tari, mai slabe, mai mentolate, gume care te fac sa ragusesti, sa scoti jeturi de gheata pe nas, sa iti vina sa plangi.
Noul trend sunt gumele cu gust de pepene, fructe de padure, ciocolata cu alune. Acuma fratilor, ce facem aici, roadem guma sau mestecam salata de fructe? Acelasi efect se poate obtine daca mestecam niste cauciuc + menta + o cireasa. Guma de cirese! Si nu se termina niciodata…cel putin cauciucul. La fel e si in cazul gumei de fructe.
Alte aberatii care au aparut ulterior pot doar sa imi starneasca rasul. Guma cu particule care iti curata dintii. Ma lasi?! Bine ca nu au bagat direct guma + perie de dinti la pachet. Sau o guma cu mici periute de dinti electronice care se activeaza cand incepi sa mesteci si care iti ofera un periaj complet si minutios. Cam ce fac particulele alea? Se disolva pe dinti si imi lasa mie gura plina de impuritati. Sau impuritatile se lipesc de guma. Aberatiile ar putea continua dar mi-e cam lene.
Apoi au aparut gumele pentru nesatui. Jumbopackuri de gume. 50 de gume intr-un plic, sau intr-un tub. Am avut si eu un tub dinala o data, si mi s-a desfacut in geanta, astfel incat toata geanta imi era plina de pastile, iar gumele nu le-am mai putut folosi pentru ca in geanta mea isi fac veacul tot felul de mizerii (intr-o zi trebuie sa imi golesc geanta si sa detaliez ce am gasit in ea).
Mai sunt chestiunuile alea in forma de hartiuta subtirica, pe care o pui in cerul gurii si se dizolva. Alea sunt atat de tari incat efectiv te doare gura de la ele. Alea sunt mai degraba pentru senzatii extreme, imi si imaginez un concurs :”Fraierul care reuseste sa isi bage in gura cat mai multe foite”. Premiul cel mare ar fi un mini infarct provocat de atata mentol.
La fel ma dispera si periutele de dinti model nou cu suprafata abraziva de curatare a limbii. I-auzi. Pana acuma n-am mai auzit ca ar fi nevoie sa imi spal limba. Pana cand nu au aparut periutele alea, dracu se gandea sa isi spele limba. Acuma toata lumea freaca spatele periutei de limba. Sa fie curata si fresh. Adica sa ne intelegem bine, vorbim despre plasticul ala care sta toata ziua in baie si se umple de microbi, noi il baga in gura si il mai si frecam cu insistenta de limba. Nu mersi.
Bine. Cam atat despre guma. Asta ca sa stiti de acuma daca va vine sa ma intrebati “ai guma?” sa stiti ca nu am. Never.

P.s. nu stiu prin ce coicidenta bizara am fost pacalita ieri sa imi cumpar un tub de gume. Iar am un tub de gume in poseta. Daca se sparge si asta, renunt la ele forever.

Ieri am avut examen la Marketing. Inainte de el discutam cu stimabila monica despre ineptiile pe care le debiteaza cateodata ASE-ul cand vine vorba de examene. Ziceam ca oamenii astia ne cer pur si simplu prea multe lucruri, pe care noi nu aveam de unde sa le stim.
Fiind ocupata de alti fluturi zilele astea, am reusit sa frunzaresc cartea de vreo doua ori, conspectand niste scheme esentiale, dar nu am putut sa ma concentrez prea mult pe memorarea a cine stie ce strategii. Adevarul e ca am avut noroc ca materia era oarecum interesanta, si unele lucruri reuseau sa ma prinda, altele eram curioasa sa le aflu pentru cultura mea personala, dar multe le stiam deja din timpul anului sau din alte surse. Cam asa m-am dus eu la examen.
Profesorul nostru de curs, decanul, pe care l-am vazut si eu la ultimul curs o data in viata mea, ne-a ordonat sa ne aranjam alfabetic, si cu un loc intre doua persoane. Cand am intrat in sala insa, lumea parca uitase de treaba cu alfabeticu, si fiecare statea cum avea chef. Ne-am pus si noi cu trupa vesela cu care stam de obicei, incercand sa lasam cate un loc intre noi. In curand ne-am dat seama ca nu aveam cum sa incapem 120 de persoane intr-o sala fara sa stam toti unul langa altul, asa ca treaba cu locul devenise deodata ilogica. Ne-am asezat pana la urma cum a dat Dumnezeu, iar regulile au fost total neesentiale.
Au ajuns apoi si supraveghetorii, doi seminaristi tineri cu care ne intelegem bine. Aha…ok. Apoi ne-au spus de primul subiect, unde aveam voie cu carti. Noroc ca mi-o adusesem, desi nu obisnuiesc sa citesc nimic cu 2 minute inainte de examen, dar parca am presimtit eu ceva. In 45 de minute, folosindu-ne de ce voiam, trebuia sa facem urmatoarele (incerc sa traduc cum stiu eu mai bine, reamintesc ca sunt la facultate cu predare in lb. germana):
Societatea de asigurari ASIROM doreste sa isi redobandeasca locul de leader al pietii de asigurari pe care l-a pierdut in defavoarea ALLIANZ in anul 2004. Pentru aceasta, introduce pe piata un nou tip de asigurare, si anume asigurarea pentru medici in caz de Malpraxis. In subiect apareau de asemenea tot felul de cifre si date la care ne uitam crucis, oricum nu aveam destul timp sa analizam in profunzime textul, pentru ca urmau cele 6 intrebari cuprinzatoare:
a)stabiliti obiectivele si motivati-le
b)stabiliti grupul tinta si motivati
c)precizati formele de promovare a produsului prin mijloacele de comunicare
d)care sunt avantajele pe care agentii ar trebui sa le promoveze pentru a vinde produsul
e)ce fel de evenimente ati organiza pentru a promova produsul
f)alcatuiti o schema a alocarii bugetului pentru introducerea produsului, care sa nu depaseasca suma de 50.000 euro.

Toate astea in 45 de minute. M-am uitat speriata. Nu stiam de unde sa o apuc. Mana a inceput sa mi se prelinga pe foaie in incercarea de a scoate niste fraze coerente. Imi scapau cuvinte, aveam lapsusuri, propozitiile ieseau aiurea dar nu aveam timp sa le corectez pentru ca nu aveam timp nici sa respir. Ce stiam eu de asigurari? Iaka nimic… dar am scris, obiective, grupuri, motivatii, spoturi radio si tv, bannere, evenimente. Pana cand am ajuns la schema alocarii resurselor. Ce?! De unde sa stiu eu cum se face un buget. De unde sa inventez eu toate locurile unde se pot duce banii? Bineinteles ca am scris acolo ceva, am gasit si o schema in carte care nu m-a ajutat prea mult…in fine, ultimul punct a fost un dezastru total. Ma gandeam ca totusi, eu mai am strop de creativitate in mine, si nu mi-a fost chiar imposibil sa scot ceva pe moment, dar ma gandeam la saracii baieti din spatele meu, pe care ii vedeam cum se cramponeaza cand se uita la cuvantul “evenimente” si “promovare” si ma intrebam ce o fi fost in capul oamenilor alora.
Apoi ne-au luat subiectele, ne-au luat cartile, si ne-au dat alte subiecte. De data asta erau 3 intrebari tot din teorie, dar cu exemple pe produse. Ciclul de viata al unui televizor. Il iau, ma uit ce ma uit, se strica, il arunc, imi iau altu. Bun?
Schema celor 5 puteri a lui Porter, pe care am copiat-o cu dragalasenie de la colega de langa, aplicata pe modelul unei beri noi. Trebuia sa scriem concurentii posibili pe piata. corona, peroni, heineken, carlsberg, tuborg, ursus, stella, timisoreana… or fi zicand profii ca-s alcoolica?
Toate astea au trebuit finalizate in alte 45 de minute. Cu grafice si prostii.
La sfarsit eram mai epuizata ca dupa o zi de sapa. Ma durea capul ca la balamuc. Mirosea a creier prajit peste tot…dar macar am scris 8 pagini, cu un scris urat si inteligibil.
Mai multe pe acest subiect cititi aici intr-un limbaj oarecum diferit, dar la fel de amuzant.