Papa bun!

Filed under: memories — Wrote on Friday, April 25th, 2008 @ 2:32 pm

Gata! Scriu…scriu acuma. Cam tarziu, stiu, dar nu-i nimic.
Mi-am dat seama ca stiu sa gatesc si ca imi place. Poate ar trebui sa ma fac bucatareasa. Poate nu. Dar oricum ma bucur ca reusesc sa imi transpun hedonismul si in acelasi timp gurmandismul (nu stiu daca exista acest cuvant, dar se traduce prin pasiunea pentru mancare) in viata reala si ca iese ceva bun. Am fost la Kaufland si am cheltuit un milion pe mancare si numai mancare. Daca stai sa te gandesti la ce preturi sunt in zilele noastre, nu sunt chiar asa multi bani, dar tot mi-am rupt mainile incercand sa le car acasa.
Am curatat doi cartofi, am scos 3 pulpe superioare de pui dezosate si despielitate, le-am uns in ulei si le-am asezonat cu condimente cu usturoi (se pare ca nu ma pupa nimeni azi :) ), le-am bagat in punga Knorr si la cuptor cu ele! Acum stam si asteptam jumate de ora sa se patrunda bine. Intre timp am sa fac si salata de salata cu ridichi si rosii… un deliciu, nu alta!
Totul a pornit in frageda pruncie cand mama a inceput sa ma bata la cap cu faptul ca nu stiu sa gatesc si ca voi fi o gospodina proasta, ca nu ma ia nimeni de nevasta, etc, si a inceput sa ma introduca in tainele bucatariei. Cred ca aceasta chestie i-a fost declansata intr-o zi in care le-am facut un sandwich cu pateu si salam. Atunci mi-a explicat ca nu se poate sa pui pe paine doua feluri de carne. Nu? Naspa..
Am inceput cu cea mai simpla chestie: omleta. Dupa ce am invatat tainele omletei cred ca am mancat un an intreg cel putin o data la doua zile, doar din placerea de a gati. Am trecut apoi la chestii putin mai avansate, totusi destul de simple, fierbe 2 cartofi, mancare de dovlecel, orez, paste. A urmat prepararea carnii. Apoi tocanite. Supe. Chestii la cuptor. Nebunie si frenezie. Pana cand intr-o zi mi-am demonstrat singura talentele culinare, mergand la piata si achizitionand toate cele necesare, dupa care ghidandu-ma dupa o carte de bucate am facut rulouri de pui umplute cu branza si verdeata si ca garnitura cartofi cu morcovi in sos de miere. Ai mei mai ca nu au picat de pe scaun. Si acum imi lasa gura apa cand ma gandesc ce bune au fost.
Daca imi pui o reteta in fata stiu sa fac cam orice. Am incercat o singura data sa fac un tort, iar tentativa a fost chiar reusita, desi aspectul lasa de dorit.
Acum merg la alimentara si imi cumpar chestiile de care imi e pofta, dupa care vin acasa si scriu pe google : porumb cartofi vita, si imi aleg de acolo reteta. Nu stiu cum se face, dar casa tot timpul se umple de un miros imbietor, si ajung sa ma ling pe degetele :) .
Buuuuun….deci am terminat si cu asta. Acum, dupa ce ati citit si asta, mergeti va rog AICI si faceti o oferta, ca ma bat baietii ca nu ma cumpara nimeni! Chiar asa?

Music from the heart

Filed under: just like that — Wrote on Friday, April 25th, 2008 @ 11:13 am

De o ora ma tot chinui sa scriu ceva si pur si simplu nu gasesc nimic. Jur. Am incercat. M-am stresat. Am dat cu pumnii in masa. Am avut jumate de pagina scrisa dar pur si simplu nu am reusit sa dau de ceva coerent. Poate imi scrieti voi ceva, ca eu am un blanc spot in cap si prea multe lucruri de facut astazi ca sa mai am timp sa coc ceva inteligent. Tot ce pot sa va scriu e playlistul meu de pe deezer, sa nu ziceti ca ati plecat cu mana goala de aici, poate gasiti o melodie care va place :)

In the Sun – Joseph Arthur
The Scientist – Coldplay
Open Your Eyes – Snow Patrol
Sparks – Coldplay
Tiny Vessels – Death Cab for Cutie
Low – Coldplay
Honey and the Moon – Joseph Arthur
The Hardest Part – Coldplay
Who Put the Weight of the World – Oasis
You Are the Moon – The Hush Song
Breaking my heart again – Aqualung
You’re all i have – Snow Patrol
Human Interest – Hooverphonic
You could be happy – Snow Patrol
Mr. Brightside – The Killers
Eden – Hooverphonic
Make this go on forever – Snow Patrol
Love will come through – Travis
It’s beginning to get to me – Snow Patrol
All I Need – Mat Kearney
Spaceship – The Vines
Stable Song – Death Cab for Cutie
Hold you in my arms – Ray LaMontagne
The New Year – Death Cab for Cutie
Not for all the love in the world – The Thrills
Transatlanticism – Death Cab for Cutie
Follow the Light – Travis
If you Leave – Nada Surf

Cred ca daca stii ce asculta un om, ii intri direct in corazon…il intelegi mult mai bine…
Gata. Am plecat sa mananc. Tot timpul scriu chestiile astea pe stomacul gol :)

p.s. daca aveti niste sugestii care sa intre in acelasi gen de muzica, va rog nu ezitati :)

Cultura debordanta pe hi5

Filed under: just like that — Wrote on Thursday, April 24th, 2008 @ 9:25 am

N-am comentat niciodata prea mult despre vestitul hi5, pentru ca si eu am cont acolo, pana nu demult aveam 120 de poze la care sunt sigura ca nu se uita nici dracu. Intre timp mi-am mai revenit si am redus numarul la vreo 40, mai intru din ani in pasti, si ma gandesc serios sa il sterg. Probabil pentru ca il am din clasa a 11a, si daca atunci expunerea mi se parea o idee geniala, dat fiind ca locuiam intr-un oras relativ mic si nu avea cum sa ma afecteze, acum stau si ma intreb daca e chiar asa o idee buna.
In fine, ceea ce m-a lasat pe mine masca acum ceva timp a fost supermodernizarea hi5ului de la hi5 simplu, la superhi5! Am observat asta cu stupefactie cand intr-o zi intru si vad ca am “notifications” si “application invites”. Am crucit un pic ochii, dar apoi am intrat sa vad despre ce e vorba.
Cutare has invited you to have drinks with them! Serios? Drinks? Cutare tin sa precizez ca nu imi era nici vecin, si nici macar nu era momentan cohabitant al aceluiasi oras cu mine. Deci cam cum ar trebui sa have drinks? Pe hi5? Ne turnam fiecare bautura in pahar si ne trimitem mesaje intre timp? Sau poate cutare nu are de baut, si imi stropesc monitoru sa ii dau si lui. Cand vrem sa ciocnim imi fac o gaura consistenta in monitor, si atunci om mai avea noi drinks cand apune soarele in sus.
Cutare has sent you a gift! Aualeu…primesc cadou? Dar unde e? Imi spune sa apas acolo ca sa-l vad. Si dupa ce-l vad, ce fac cu el? In acceptiunea mea, un cadou ar trebui sa fie palpabil, sa mi-l aduca in fata usii! Dar nu, aceasta este o noua ineptie a hi5-ului, cadourile virtuale. De ziua ta o sa iti trimit si eu un cadou virtual, ca vad ca iti face mare placere sa le trimiti. Ies si eu mai ieftin, nu mai fac atatea drumuri, dar tu te vei bucura cu siguranta la fel.
Cutare has bought you as a pet! Asta m-a socat cel mai tare. In primul rand, nu imi amintesc sa fii dat niciunde anunt ca as fi de vanzare. In al doilea rand, m-a cumparat ca animal de companie! Ce ar trebui sa fac eu in cazul asta? Sa ma pun in 4 labe si sa ma plimb prietenos prin casa, din cand in cand sa dau o limba in castronul meu cu apa, dupa care sa alerg cu mingea in gura sperand ca noul meu stapan mi-o arunca in scarba? M-a cumparat, bine bine, dar cu cati bani? Si de la cine? Eu n-am vazut nici un leu. De fapt, eu ca animal de companie clar nu mai am ce face cu banii. Cui naiba din creatorii acestui mirobolant hi5 i-a venit ideea asta de nota 10 pe barometrul stupizeniei?
Cutare has kissed you, cutare has hugged you! Cand? In somn? In vis? Sa mor daca am simtit ceva, nici macar cand am intrat sa imi citesc “notificarile” si am vazut verde-n fata ca unu m-a pupat si altu m-a imbratisat, tot n-am simtit nimic. Daca e asa, hai sa facem si sex pe hi5, dar sa nu uitam sa ne protejam sa nu luam vre-un virus troian. Daca raman nemaritata nu o sa ezit sa apelez la hi5 ca sa fac un copil, poate are superhi5 si niste instructiuni de folosire pentru un copil virtual. Dragostea virtuala stiu ca s-a inventat, dar sa-mi arate si mie cum fac mai departe ca sa dau de fericire? Sau pe hi5 exista numa fericire virtuala?
Fratilor! Ce este cu aceasta indobitocire in masa? Chiar am ajuns in halul ala incat sa ne imaginam ca bem cocktailuri pe hi5? Mai inteleg o poza, un comment, dar sa vad expresii de genul :”Cutare thinks your bum makes you hot, come check out your rank!”…ce facem aici? Miss hi5? Ce castig? Ah, am uitat, un cadou virtual!
Franturile astea de geniu in ceea ce priveste avansarea tehnologiei ma sperie si ma frapeaza in acelasi timp. Nu, asta nu inseamna ca vreau sa beau un Frappe pe hi5.

Ispita, sau cum sa incalci cele 10 porunci

Filed under: just like that — Wrote on Wednesday, April 23rd, 2008 @ 11:19 am

Azi am fost in cautare frenetica de subiecte. M-am trezit cu chef de scris, dar cu lipsa de ceva consistent de spus. Alternam daca sa vorbesc despre luna plina sau despre potrivirea intre diferitele zodiace. Pana am stat si m-am gandit a trecut timpul si uite asa n-am mai avut destule minute incat sa umplu o pagina. Am plecat in oras in cautarea subiectului perfect. Bine, mint, am plecat la sport sa imi fac ultima prezenta, dar am promis ca pe drum voi gasi despre ce sa scriu. Si uite ca am gasit. Fiind miercuri mi-am cumparat ziarul care iti face cadou o carte din colectia Cotidianul. Titlul acesteia mi-a furnizat si subiectul textului, si anume : “Ispita si cele 10 porunci”. Nu mi-a trebuit mai mult. Nici nu am vrut sa o rasfoiesc inca, desi sunt foarte curioasa despre ce e vorba.
Ca introducere vreau sa spun ca in cei aproape 20 de ani ai mei, am trecut prin mai multe ipostaze religioase. De la copilul care se duce la biserica in fiecare duminica, se roaga in fiecare seara si inainte de masa, ii este frica sa pacatuiasca, se spovedeste cu regularitate, la adolescenta de 14 ani care pune sub semnul intrebarii religia, la 16 ani ateul convins care nu mai crede in nimic, dupa care treptat mi-am redobandit oarecum credinta, iar acum consider doar ca Biblia si textele aferente, la fel si slujbele bisericesti trebuie reinterpretate, pentru ca au devenit depasite de atata tehnologie adusa de trecerea timpului. Ma abtin de la parerile referitoare la biserica in sine, toata teoria conspirationista, puterea, banii, acum ma refer doar la relatia mea cu Dumnezeu.
Convingerea mi-a fost intarita dupa ce au aparut pe “piata religioasa” celelalte cateva porunci scoase de la naftalina ca sa intinereasca oarecum lista primita acum mii se ani de Moise catre Dumnezeu. Nu stiu cine a fost acest nou Moise si nici nu ma intereseaza, ideea e doar ca cele 10 porunci sunt in ziua de azi foarte usor de incalcat. Sa analizam cum.

1. Sa nu ai alti Dumnezei in afara de Mine. Aici religia te instiga la totalitarism, te pune in fata faptului implinit prin botezul pe care tu il primesti ca bebelus, dupa care tu nu prea mai ai ce comenta. Nu ai voie sa iti cauti alti Dumnezei. Bineinteles ca omul este o fiinta curioasa, si va incepe la un moment dat sa se intereseze si sa cerceteze, poate doar din dorinta de a cunoaste noi popoare, de a avea o cultura generala cat mai variata, poate va citi Coranul, poate isi va orna casa cu mici statui Buddha, pentru ca asa este chic. Poate va intra o data intr-o moskee sa vada cum arata. Sa nu mai vorbim de cei care isi schimba religia pentru casatorie si alte minuni, acestia sunt condamnati din start, chiar daca fac ceea ce fac din pura dragoste.

2.Sa nu-ti faci chip cioplit din infatisarea Mea. Asta nu prea am inteles-o niciodata. Adica toate icoanele, vitraliile, imaginile din cartile de religie, toate desenele pe care le faceam in 1-4 sunt de fapt niste unelte ale Pacatului? De ce sa nu ne facem chip cioplit? Normal ca omul, tot din curiozitate, va dori sa vada cum arata Dumnezeu, pentru ca omul simplu nu prea intelege ideea asta de forta superioara, si vrea tot timpul sa ii asocieze o fata, asa ca deci si prin urmare ii va ciopli un chip care sa semene cu al sau.

3.Sa nu iei numele Domnului in desert. Buuuun…eu prin asta inteleg sa nu folosesti numele lui Dumnezeu in injuraturi. Cam greu. Sincer. Dupa ce omul sta toata ziua prins in trafic, la serviciu urla superiorii la el, vine acasa nu gaseste mancarea calda pe masa, se strica televizorul, cand se repara se ia curentul, dupa care nu mai este apa calda, mi se pare oarecum de la sine inteles ca la un moment dat omul, dupa ce bineinteles s-a chinuit sa tina in el ca sa nu pacatuiasca, va spune ceva de Dumnezeu, pentru ca pana la urma El le-a creat pe toate si poate fi luat la raspundere pentru ele.

4.Sa te odihnesti duminica. Sa fim seriosi. Cine mai face asta? Daca lucrezi 6 zile pe saptamana, in a 7a ai de facut curatenie, de cusut sosete rupte, de facut mancare pe toata saptamana, de spalat perdele, si cate si mai cate. Nimeni nu isi mai permite sa stea o zi intreaga cu burta in sus, sau nimeni nu mai vrea sa faca asta pentru ca exista atatea chestii care iti distrag atentia. Cum ai o clipa de timp liber iti amintesti ca sunt atatea chestii nefacute prin casa, incat nu iti permiti sa stai locului.

5.Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. Da, cu asta sunt de acord, asta in cazul in care nu te-au lasat la nastere la vre-un orfelinat. Atunci nu-i cinsti. Atunci se permite si luarea numelui Domnului in desert, zic eu. Daca as fi la poarta Raiului as trece cu vederea scaparile astea.

6.Sa nu ucizi. Eh, aici intram in sfere mai complicate. Nu vreau sa aduc aminte cata lume a ucis biserica, pe cate persoane a ars pe rug, cate razboaie a declansat, si asa mai departe. Nu scrie niciunde “sa nu ucizi credinciosii, pe restu poti” ca asa ne-am face cu totii de cap linistiti ca scapam cu bine. Oricum, toata lumea calca cel putin o data pe saptamana peste o insecta, ba chiar am auzit ca un om in timpul vietii lui inghite in medie 8 insecte in somn. Nu cred ca insectele alea mai traiesc. Sa nu mai vorbim de toti fermierii care ucid animalele ca sa avem noi ce manca. Domnilor, asa e ciclul vietii. Daca i-am lasa pe toti si pe toate sa moara de batranete, ar fi lumea suprapopulata si nu am mai avea loc nici sa respiram.

7.Sa nu preacurvesti. Ce inseamna acest prea? Ar trebui sa imi dea niste delimitari mai clar pentru ca eu nu inteleg conceptul de prea. In zilele noastre nu prea mai exista prea, pentru ca totul este dus la extrem. Sa nu curvesti ar fi fost mai explicit. Nu dom’le, si gata, ce nu-ntelegi? Dar prea… adica pot sa putincurvesc? Si nu zice nimeni nimic? Pot sa putincurvesc dar cu pauze in intervale regulate, ca sa nu se ajunga la prea? Sa nu mai vorbim de sexul inaintea casatoriei, ca nu o data am vazut mireasa insarcinata in biserica, si sa nu imi spuna mie nimeni ca era a doua venire a lui Iisus…

8.Sa nu furi. Hm…furtisagul are si el mai multe fete. Exista infractiuni, dar exista contraventii. Trecutul pe rosu este si el o contraventie. Eu am furat cand eram mica doua gume de mestecat dintr-un magazin, doar asa, sa vad cum e. Apoi mi-a parut rau, m-am spovedit, si am facut vreo 30 de rugaciuni pentru ele. Aia care fura telefoane mobile si posete probabil ca trebuie sa spuna vreo 500 de rugaciuni. Daca dupa fiecare furt iti pare rau, cred ca nu mai e asa grav. Poate furi ca n-ai ce manca.

9.Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau. Ah, la cate chestii ne mai ies pe gura in zilele noastre, o mica minciunica stramba acolo nu mai strica nimanui. Unii mint cum respira, nu se gandesc nici o clipa ca asta ar fi un pacat. Daca nu mint in legatura cu aproapele, si mint in legatura cu departele, se mai scade din pedeapsa? Sau mint legat de obiecte, nu de fiinte. De astea nu scrie niciunde.

10 si gata. Sa nu ravnesti la femeia aproapelui tau. Dar la barbatul aproapelui meu pot sa ravnesc? Poate ca nici macar nu este aproapele meu, poate este doar un barbat care nu e liber. Poate locuieste departe. Poate nu spun la nimeni ca ravnesc la el, se mai considera pacat? Vreau sa cred ca nu. Si cum sa nu ravneasca oamenii la femeia aproapelui, cand ea se dezbraca pe bani in reviste gen Playboy? Ravnirea este aruncata direct in fata publicului spectator, si mi se pare normal sa nu se poata abtina.

Omul este o doar o suma de dorinte care il caracterizeaza si ii maneaza carma vietii impigandu-l sa si le implineasca. Partea proasta este ca majoritatea acestor dorinte implica un pacat. Fiecare decide cum vrea sa-si duca viata, dar eu cred ca nu e cazul nici sa cadem in extrem. Sa incalcam toate aceste reguli cu moderatie, si totul va fi bine. Zic eu. Va spun dupa ce aflu sigur. :)

Supravietuirea in Ratb

Filed under: De pe la Bukale. — Wrote on Tuesday, April 22nd, 2008 @ 9:25 am

Oare cata lume poate sa incapa intr-un autobuz? In fiecare zi imi stabilesc o anumita suma record, cand privesc neputncioasa cum o gloata de oameni ma sufoca si ma constrange intr-o masa chircita care incearca sa ia niste aer pentru supravietuire. Aceasta suma record este doborata apoi in alta zi cand turmei i se mai adauga cate un om doi, care, prin nu se stie ce mijloace fantastice, reuseste sa se strecoare si sa isi suga burta respectuos, pana cand usa reuseste, dupa trei frenetice incercari, sa se inchida in urma lui.
Ieri mi-am ocupat un loc langa geam, pentru ca de obicei inghesuiala nu se raspandeste pana acolo. Aparent m-am inselat pentru ca la un moment dat bara de sprijin imi perfora abdomenul, stateam cu sanii lipiti de geam spre deliciul oricarui sofer trecator, iar nasul imi era indreptat insistent spre gemuletul deschis care era singura sursa de aer inconjuratoare. Din pacate a venit si momentul in care a trebuit sa cobor, atunci m-am intors, si m-am prins cu mana de un maner ajutator, incepand sa intreb lumea daca urmeaza sa coboare la prima.
Imaginati-va niste oameni care au fost dusi la groapa de fier vechi si presati intr-o presa respectiva. Cam asa aratam noi in autobuz. Fiecare mana isi facea loc prin crapatura subtioarei altui om, piciorul ti-l sprijineai intre doua picioare care stateau in directie perpendiculara cu tine, mana ti-o lipeai de fatza sau corp ca sa nu aplici cuiva un nemeritat cot in freza, te rugai ca soferul sa puna putine frane ca sa iti poti tine echilibrul si asa deranjat de factorii enumerati anterior. Niciodata soferii de autobuz nu pun putine frane, pentru ca asta este felul lor de a fi. Ei sunt sefii soselelor, un fel de regi in aceasta jungla a traficului in care regulile exista doar pentru a fi incalcate. Stateam cu o mana in sus, una lipita de corp, iar picioarele nu mi le vedeam pentru ca erau pierdute undeva sub o mare de plase, genti, fuste si alte materiale. La una din frane efectiv mi-am pierdut echilibrul si m-am lasat atat de tare pe baiatul din spate incat mai aveam putin si trebuia sa ma prinda in brate cu totul. “Piiiiiiiiiiiic!!!” am exclamat eu, dar el mi-a promis ca ma tine. Asa e in autobuz, se formeaza prietenii de nevoie si dusmanii de acelasi gen, pe teme diferite. Cand autobuzul a ajuns in statie, noul meu prieten a urlat “Coboram si noi!!!” astfel incat unii s-au dat la o parte, si am reusit sa ma strecor afara, rosie, transpirata, innebunita dupa niste aer care sa nu fie asezonat cu subratul si respiratia nimanui.
Acum, un mic ghid de supravietuire in RATB pe care l-am asimilat o data cu trecerea timpului. De notat ca acest ghid nu foloseste decat daca autobuzul este doar semi-aglomerat spre liber. In cazul de mai sus se aplica strangerea din dinti si rezistarea pana la destinatie.
1. Ma pozitionez la o distanta de aproximativ 3 cm de locul in care cred ca va veni autobuzul. Linia imaginara imi este trasata in cap si ma aliniez mai constiincios ca la orele de sport. Stau atat de aproape, incat nasul aproape ca mi se freaca de usa de intrare. Nimeni nu are voie in fata mea. Daca vad pe cineva ca se apropie periculos de mine, ii aplic o privire acida.

2. Pozitia trebuie de asemenea sa coincida cu locul unde cred ca va fi usa din spate. Usa din fata nu e deloc buna pentru ca in fata sunt doar 11 scaune, pe cand in spate ai acces instant la 20 de scaune. In mijloc ma las captata de nedumerire, sa o iau in stanga, sa o iau in dreapta, si imediat pierd locul.

3. Cand apare autobuzul, filez inainte sa se deschida usa un loc. Apoi dupa ce deschide, ma strecor inauntru inainte sa fi coborat ultimul om, astfel incat sa fiu prima care se urca, si ma indrept tinta spre locul liber.

4. Biletul sau abonamentul nu se valideaza decat dupa ce ti-ai marcat teritoriul cu o geanta (de nerecomandat in urbe din cauza hotiei accentuate). Cel mai sigur e sa te asezi si sa rogi pe cineva sa iti composteze biletul, in cazul in care nu te uraste prea tare ca pe langa ca el sta in picioare si tu jos, il mai supui si la miscari de aerobica fina in compostarea biletului.

5. In cazul in care locul nu este obtinut de la inceput, exista anumite semne pe care calatorii care vor sa coboare le fac tot timpul: isi inchid cartea pe care o citesc si o baga in geanta, foshnesc plase, se agita, se ridica sa se uite cat mai este, intreaba pe cineva daca coboara la prima samd. Atunci este vitala deplasarea spre locul care se va elibera, si exclamarea clara prin priviri feroce ca eu voi fi urmatoarea ocupanta a locului cu pricina.

6. Babele si mosii nu exista. Exista doar peisajul pe care il admir cuvios pe geam, in cazul fericit in care am prins loc la geam. Muzica din urechi distruge orice fel de confilcte exterioare la care nu sunt invitata sa particip decat daca ma roade curiozitatea. Daca stau la margine, evit de asemenea orice privire mustratoare. Ma ridic in cazuri disperate in care vad cate una incovoiata si pe care o dor toate, atunci ma gandesc ca poate o sa vreau si eu aceeasi favoare la un moment dat.

7. In alte cazuri, locul nu se paraseste pana in ultima clipa, cand usile deja tremura spre deschidere, atunci sar si eu sa ma dau jos, ca doar nu am luptat atata pentru loc degeaba.

p.s. asemanarea postului meu cu al lui Dono este, ma jur, pur intamplatoare! :)

© thoughts of a drama queen