Mirc, please!
N-am sa scriu un post intreg despre Paste pentru ca fiind catolica am sarbatorit deja (in sensu ca am mancat niste friptura de miel, si am tinut in frigider oua prevopsite si prefierte de care nu am indraznit sa ma ating pentru ca imi imaginez cate chimicale aveau in ele). Va urez voua totusi zile frumoase, Paste fericit, sa va aduca iepurasu tot ce va doriti, si cu asta basta, ca ne intoarcem iar la filozofia “massuri de sarbatori”.
De fiecare data cand vin acasa, incep sa imi vina in cap bineinteles tot felul de amintiri. Ieri rasfoiam jurnalul clasei a VIIa, care trebuie sa va spun, este un deliciu al comicului. La pagina care era scrisa exact acum 6 ani de zile, am citit urmatoarea prima propozitie : “In total am stat pe mirc 6 ore!”
Mirc…imi aduc aminte primii pasi in cunoasterea internetului, si anume cum mergeam cu o prietena la Net Cafe, pentru ca nu prea avea nimeni pe atunci net acasa. Era si relativ ieftin, 6 mii ora sau asa ceva, plateam acolo o ora doua, si ne introduceam in fascinanta lume a mircului. Pentru ca asta si numai asta faceam, sa fim sincere. Intram pe diferite canale si vorbeam cu straini de tot felul, pentru ca atunci ni se parea foarte cool sa facem asta. Raspundeam la intrebari gen “asl pls?” cu “13 f ro” sau cand omul nici macar nu vorbea romana, infloream si puneam “16 f ro”, pentru ca asta mi se parea mie varsta la care nu mai esti o pustoaica, si te transformi intr-o adevarata diva a internetului.
Timpul a trecut iar noi ne-am instalat Xnet. Ahhh…xnet…ce vremuri. Xnet, pentru cei care au intrat direct in era modemurilor, era internetul furnizat de connex prin dial-up. Trebuia sa apesi pe casuta conectoare, care forma numarul, dupa care ascultai un super sunet pe care si acum mi-l amintesc perfect. La un moment dat sunetul se oprea si daca totul erai ok, erai conectat. Conectarea mergea fara probleme in timpul zilei, cand era 30 de mii ora, dar mai greu noaptea, cand cu doar 9 mii ora, puteai sa intri in glorie si sa stai pana ti se inroseau ochii si te lasau puterile. Bine, nu era chiar asa. Cateodata, daca veneai prea tarziu, nu te puteai conecta. Cateodata este putin spus, de fapt se intampla cam tot timpul. Dupa 10 nu mai aveai nici o sansa. Dar existau persoane insistente ca mine, care eram in stare sa formez de 20 de ori, sa ascult sunetul de 20 de ori, dupa care sa ma lovesc de 20 de ori de inevitabilul ocupat.
Inutil sa va spun ca am devenit obsedata de mirc. Din pacate, ai mei nu erau deloc obsedati, ba chiar erau total anti-mirc. Ma lasau pe net cu portia. Aveam voie in cel mai bun caz doua ore dupa 10 seara, dar de obicei o ora. Era un chin pentru mine. Cum sa stau asa putin. Acolo se intamplau toate, era petrecerea mondena a lumii virtuale, era exact ca si cand ma puneau sa vin acasa de pe strand cand se intuneca. Tot felu de reguli stupide aveau, jur.
Apoi am inceput sa dezvoltam diferite targuri care aveau ca premiu mereu minute pe mirc. M-a pus sa fac o data exercitii la matematica, si 10 pagini insemnau o ora. Am reusit sa fac vreo 30 de pagini. Daca merita premiul, ma ambitionam. O data m-a pus sa curat plase cu gogosari. Plase, plase intregi, pentru cel mai bun bulion sau nu stiu ce facea cu ei. Oricum, mi-a zis ca dupa ce ii curat pe tot pot sa stau cat vreau pe mirc. Nu cred ca s-a gandit prea mult inainte sa zica asta, pentru ca eu chiar am luat-o in serios si am stat de la 8 seara la 4 dimineata. Cateodata trebuia sa ii platesc orele care le petreceam pe mirc, in speranta ca o data si o data raman fara fonduri…
Alteori imi puneam ceasul sa sune la 1 sau la 2, si mergeam la calculator. Asta era o adevarata infuzie de adrenalina, asemanator cu fugitul de acasa, pentru ca exista oricand posibilitatea sa ma prinda. Ceea ce s-a si intamplat de cateva ori, dupa care imi luau frumos cablul o saptamana sau doua, depinde de gravitatea infractiunii. Era oribil. Tot ce imi doream sa fac era sa stau pe mircu ala. Nu va mai povestesc ce se intampla cand plecau de acasa. Eram in stare sa adorm cu capul pe tastatura.
Voiam sa ma joc trivia, sa am Op, sa dau kick si ban, sa vorbim pe canal, sa ne facem noi canal, sa intram pe siteu de statistici si sa vedem care este cel mai on-line user, care sunt cele mai folosite fraze, ce e in sus si ce e in jos…era o adevarata nebunie, pentru care eu trebuia sa ma spetesc ca un animal.
A venit messul, si parca toata paranoia din capul alor mei se estompase cu timpul. Acum este inutil sa numar cate ore stau pe net, iar zilele mircului oricum palesc in comparatie cu astea…
oaaaaaiiiiii, deci chiar ai explicat beton fazele mIRC-ului, era intr-un fel mai misto ca mess-ul, chiar acum 2-3 zile am intrat eu cu cosmi sa ne trimitem ceva si mi-am adus aminte de perioada de glorie a mircului, ce vremuri
Vaaaii cum ma regasesc in postul tau:))) Asteptam cu nerabdare ora 22,si cateodata ma conectam la 21.58-21.59 sa fiu sigura ca reusesc..Si daca cumva nu reuseam sa vezi atunci nervi!! Stateam si o ora si dadeam in continuu CONNECT! Chatuiam cu orele pe mirc si dupa aia urmau calculele sa vad cam cat vine netu in luna respectiva sa nu para nimic suspect in fata alor mei.La un moment dat nu mai aveam nici eu voie,mai ales in timpul scolii,iar scuza era ca intru sa-mi vad mailul..pana m-a prins tati:)) Ca norocul ca nu dupa mult timp a venit era RDS si s-a calmat toata lumea:))
am uitat sa spun cat era de primitiv… stiu andy si eu ma conectam tot la 21.59
) sa nu mai vorbim cum ti se deconecta cand iti era lumea mai draga si incepeai sa NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU 
)
Prin `97 (?) pe #Romania tin minte ca erau vreo 70-80 de utilizatori:)..Uhh ce @galagie mai era pe acolo..Si da da dial-up`u lu` peste ..imi aminteste de piesa aia de pe la Sarmalele reci parca..’Maniac’..:)..Legati la cablu:)..acum scriu commenturi de pe telefon:). Uite un articol dragut:
http://www.opiniastudenteasca.ro/beta/index.php?option=com_content&task=view&id=603&Itemid=32
imi facusem un tabel excel unde introduceam ora la care m-am conectat si aia la care m-am deconectat si imi calcula automat cat am la telefon.
la sunat aveam strategie: sun de 3 ori si daca nu merge, asta e. bineintales ca erau momente cu cate 10 calupuri de 3!
na, eu nu eram chiar asa sarita de pe fix
)… oricum factura la telefon s-a redus drastic din zilele alea si pana acum…cand netu nu-l mai platim, vorbim mai mult pe mobil, si fixul a ramas undeva uitat in zare plin de praf… 
hmmm, dial-up nu am avut, am dat direct de modem, de la rds evident, avantajul de a sta la bloc. comp nu am avut numa din a 9-a si net ceva mai tarziu, deci prea multe nu am facut pe mirc, da era amuzant. oricum la cat de addictive e messu, nu vreau sa incerc si alte programe de genu
kulci..ti-am ratat copilaria
)
Acu sa povestesc si io pe blogul dragei de Zappy prima mea intilnire cu internetul
Eu lucram,si frate-meu la fel,eu la o firma el la un salon de biliard unde aveau net:))
Si atunci am prins si gustul mircului,dar la mine erau banii,doar n-o sa dau o gramada din salar sa stau pe net
Tot pe net,mi-am cunoscut si sotzu,era un chat pe astral.ro,din pacate nu mai pot intra acolo,nu stiu de ce:))
Acu intru pe net sa mai povestesc cu ai mei de acasa,cu amicele si prietenele care le-am facut tot pe internet
Tzin sa precizez ca io-s baba fatza de voi:))
aah..mie nu-mi placea sa merg la net..ca nu stiam ce inseamna “asl pls” ..si fetele erau prea ocupate cu aburitu ca sa imi explice mie cu ce se mananca netu..apoi cand am dat de dial up..intram cu ora..si pana se incarca ma trageam de par; mai intram ziua..tot asa cate 10 min furam..si dupa ce mi-au bagat rds-u nebunie aprox 2 ani..acu m-am plictisit, dar am gasit alta preocupare..blogurile.soon they will all fade away
mIRC-u era mai challenging…da-i azi mircu unuia de 13 ani sa vezi daca se descurca! totul e prea pe tava in ziua de azi! iar dial-up-ul e un vis urat!inca pot sa-mi aduc aminte angoasa din zilele in care suna ocupat! copii cretini ce eram! cand am primit modemul de la RDS a fost BLISSSSSS…aveam mIRC-ul la Start-up Applications cu toate setarile si liniile de comanda scrise in “perform” , astfel incat dupa un minut de la apasarea butonului POWER eram pe mirc,logat , si intrat pe canalele setate de mine, cu op, si cu hide IP , ca sa nu stie nimeni de unde intru, chiar daca dadea /dns [IP]
tu esti nebun!? eu aveam intr-un caiet notate toate comenzile…abia asteptam sa imi dea cineva acces ca sa pot sa le efectuez
)… ma certam pentru accesu ala, nu gluma 
)
Nice frumos si toate cele, dar chiar toata lumea are net de la RDS? Intreb si eu asa..Oricum be free and take it wireless:) sa nu va mai impiedicati de cablu si sa apara la mess statusuri de gen “Sunt in parc mananc seminte”,
“Stau la coada la paine:)..buzz”..lista poate continua..Zic asa acum cat se poate de serios, o sa ne amintim ca de dial-up acum, in viitorul apropiat de vremurile cand aveam net la cablu..
eu am RDS la Bucuresti pentru ca nu imi permit tehnologii moderne..keep it nice and simple la 45 de lei pe luna, numa bun…
la Arad am click-net pentru ca mama lucreaza la romtelecom si ramanem fidei fenului
haha..foarte tare postul!ce vremuurrii…cat entuziasm aducea mirc-ul ala,bata-l norocu’!si c bine era sa iti dai o varsta mai mare decat aveai…
mda…am uitat de UPC…cu ei am placerea deosebita de a colabora le serviciu…abia astept sa scap! mi se pare cea mai proasta firma…
Uhmm..au niste casiere dragute aici:)..Una e chiar mai draguta decat toate cele de la Voda:)