Dorumidefasole
Va avertizez ca acesta este inca unul din textele acelea in care eu demonstrez ce copil talentat am fost eu, cat de exceptional ma distingeam din marea masa, si desi ati putea foarte usor sa puneti la indoiala lucrul acesta pantru ca nu m-am demonstrat inca drept un adult foarte iesit din comun, dati-mi voie macar sa ma bucur de amintirile astea care imi aduc aminte ca am fost si eu candva o mica artista.
Totul a inceput alaltaieri, cand, de nicaieri, am simtit deodata o pofta de pian. Ceva in mine striga dupa sunetul clapelor de care imi era dor. Nu ma omor dupa muzica clasica, imi place, dar nu am rabdare sa o ascult. Orice e in schimb pian curat, fara alte acorduri auxiliare, pot asculta pe repeat la nesfarsit. Asa am facut ieri cu Moonlight Sonata si alte chestii mai putin cunoscute. Asa incepe regretul. Regretul ca nu m-am tinut de pian la momentul potrivit.
Prima oara a fost baletul. Nici nu mai tin minte cati ani aveam, nu stiu daca erau 7. In afara de costumul roz si balerinii tociti la varf, sala cu oglinzi si o amintire vaga a chipului domnului profesor, nu imi amintesc mare lucru. Poate pozitia 1. Dar stiu ca erau multe pozitii. Nici de ce m-am lasat de balet nu imi amintesc prea bine. Oricum nu eram la o varsta la carea puteam lua o asemenea decizie. Probabil ai mei se induiosau cand faceam ochi mari si ziceam ca nu mai vreau sa merg. Poate era cam scump, habar nu am.
Din fericire, ca sa inlaturam aceasta problema financiara, a aparut “palatul copiilor”. Era o cladire cu multe multe incaperi, si in fiecare incapere se intampla ceva. Era ca un castel cu surprize. Pe atunci parea foarte mare, oricum. Iar eu nu am ezitat sa incerc putin din fiecare surpriza.
Gimnastica. Mi se spunea fata de cauciuc. Stiam pe atunci sa fac sfori in toate directiile, flicuri, cumpene, mergeam pe barna si cate si mai cate. Ne aranja saltelele cap la cap dintr-un capat in altul al salii, si ne punea sa facem flickuri unul dupa altul. Mergeam destul de des la gimnastica, dar, nici asta nu a fost sa fie, si am renuntat la visul de a intra in lotul national.
Pianul l-am facut printr-a 4a. Profesoara le-a spus alor mei ca sunt talentata, asa ca mi-au cumparat o orga prin noiembrie, si mi-au spus ca e cadoul de Craciun. N-am comentat nimic, ci m-am asezat in fata ei si am inceput sa stresez colocuitorii mei cu clampanituri. Nu cantam dupa partituri, cantam dupa ureche, si imi iesea destul de bine. Profesoara continua sa imi spuna ca sunt talentata. Am avut auditie dupa mai putin de un an. Dupa care m-am plictisit si de ala, si chiar imi pare rau. Daca aveti o pianina de care vreti sa va scapati, sau o orga ponosita, o accept cu drag, si incep sa imi stresez cohabitantii de acum 
.
Ceramica. Mi-am dat seama cand ma gandeam la textul de azi ca eu chiar am confectionat obiecte din ceramica. Puteam sa le vand bine mersi. Nu mai tin minte exact care era procesul, stiu ca aveam un fel de lut pe care ni-l pregatea profesoara, dupa care aveam diferite sarcini, vase, sfesnice, bibelouri, dracu mai stie, le modelam, le pictam, dupa care le bagam in cuptor, si pana data urmatoare cand veneam la ora erau gata! De 1 Martie am facut martisoare. Alea ne-a lasat sa le si luam acasa. Ale mele erau cu o floare pe ele, inca mai am unul cred. Era clar ca aceasta pasiune nu avea sa fie de durata, dar ma rog, eu macar am incercat.
Teatrul de papusi. Vai ce imi mai placea acolo. Profesoara era o tanti pe la vreo 60 de ani, cocheta ca o lady, probabil fosta actrita, era genul ala de dama care exagera orice replica, stil Rodica Popescu Bitanescu si rasul ei de goarna. Dar eu eram foarte talentata si la asta. Luam tot timpul cele mai bune roluri. Le invatam cat ai clipi. Dupa care invatam si rolurile celorlalti. Involuntar, doar ca am memorie destul de buna si daca imi repeti destul ceva, tin minte. Cateodata la spectacole faceam doua roluri deodata. Daca cineva isi uita rolul, eu sopteam fara probleme. Dupa panou era mult mai usor decat live. Apoi ne-am facut marionete, adica niste Strutzi care nu mai stiu daca i-am confectionat singure sau nu, cert este ca al meu era roz cu galben si il iubeam tare mult. Cu teatrul de papusi am fost in excursie la Ciric, un sat de langa Iasi, iar eu m-am indragostit de Stelian din Iugoslavia, care era cu 4 ani mai mare ca mine si m-a pupat o data pe obraz .
Pe langa astea, am facut multe altele, dar nu mai are rost sa va spun de toate ca ma intind prea mult. Le enumar pentru bravada personala : aerobic, pictura, germana, teatru normal, creatie de jucarii, baschet si sa nu uitam de ping-pong.
Le multumesc alor mei ca nu m-au lasat sa duc lipsa de nici o potentiala ispita cand eram mica
of si eu am fost la de toate: am facut gimnastica destul de mult timp, am facut inot, am vrut si baschet dar nu s-a intamplat, iar povestea cu tenisu a durat destul de mult.
)
In ceea ce priveste pianul am fost patru ani la liceul de arta (auditii, verificari, examene si toata povestea), dar nu mai vroiam sa studiez si mi-am calcat pe talent
la palatul copilului am facut f putin timp informatica, fiindca la creatie literara s-a dedus ca cica eram prea avansata
) apoi m-am reinscris la pian si chitara dar nu am mai avut cand sa merg. prietenul meu terminase conservatorul, sectia chitara si pedagogie si tot se plangea ca o sa imi tocesc unghiile dc ma invatza 
)
apoi am vrut tobe, si un alt prieten m-a pus sa imi iau betze; nu mi-am mai luat niciodata
nici nu imi amintesc de cate lucruri m-am apucat, dar am ramas la fel de incarcata voit ca si in copilarie
na bravo, bravo, uite una mai ca mine
las ca asa-i frumos…pacat ca acuma regretam ca ne-am apucat de toate si nu ne-am tinut de nimic.
nah hai sa ma laud si io:P am facut de la 4-5 ani balet..vreo 6 ani m-am tinut ca lumea de el. dupa aia am intrat in a5a la moise si evident ca intelectul meu a fost deosebit de solcitat si nu aveam timp liber (bullshit) si ai mei au zis sa nu ma mai surmeneze si cu baletul..wrong! regret si acuma de numa..
ma duceam si eu la palatul copiilor..la dansuri moderne si populare, dar specialitatea era pictura. am casitgat o tona de premii cu treaba asta, si acuma mai am diplomele. a da, si participam la tot soiul de concursuri de “compuneri”, asa, sa-mi dezvolt si alta latura boema;))
nicio treaba cu muzica in schimb..prea afona:))
si da..pacat ca ne-am apucat de toate si am ramas cu mai nimic:-<
p.s.: is 5 poziti:P
asa, asa, laudati-va toti…poate deschidem un club “intarziatii care vor sa-si reia pasiunile din copilarie”. Putem sa-l prescurtam ICVSRPC
)
intelectul tuturor a fost solicitat la moise
)
stiu ca eu intr-a doispea trebuia sa merg la pictura si pian parca, eram inscrisa si tot, si efectiv nu mai puteam, ca aveam tot felu de examene de strainatate si meditatii si shit; sa nu mai zic ca moise o scos viata din mine: dintr-o fetitza super vesela si ambitioasa am devenit asa de deprimata cand am intrat la liceu ca nici nu mai vroiam sa fac nimic
auzi, la mine pe blog nu se vorbeste urat de moise. moise ruleaza. si gata
oricum cariera s-a ratat cu fratele compozitor si pianist si mama pictorita, am facut de ras familia :-s
o sa incerc sa ma abtin =))
Eram talentat – spunea lumea, parintii etc – la desen; din cate-mi amintesc, nu desenam rau deloc.
Dar fara practica si continuitate nimic nu rezista in timp.
N-am vazut niciodata “Struti” pe la Ciric, numai mici, bere si manele
Cel mai placut e in timul saptamanii, cand e aproape pustiu si te poti relaxa in voie pe malul apei, la umbra copacului 
toata lumea a fost la Ciric? si eu in clasa a 4-a
)
dar vai cate aptitudini multidimensionale
anna, tu stii doar ca sunt prodigy child
noah cum altfel
Oooo, Doamne, si eu am fost un astfel de copil “talentat”: m-au dat ai mei la inot, la gimnastica, la vioara, la desen.. Cel mai mult mi-a placut inotul, era pasiunea mea. Numaram orele pana ajungeam la inot, ca o rata balacita ce ma aflam. Iar marele chin era vioara: aveam un prof nesuferit care ne facea vaci si porci, iar degetele mele se batatorisera, iar unghia de la aratatorul stang mi se deteriorase. Si acum am fiori reci cand ma gandesc la profu’ de vioara – Bobaldaul!
am auzit si eu ca vioara poate fi cam solicitanta, a fost si tata chinuit cu ea un pic
si mie imi place sa inot…doar ca la noi nu prea erau conditii de asa ceva…pacat…acum nu mai am timp.
Macar e lista cu ce ai experimentat deja
super tare. La mine`i lunga lista cu ce`as fi vrut si n`am incercat niciodata. Inafar` de ceramica, pe aia am incercat`o si`mi pare rau si mie c`am renuntzat..
o zi frumoasa, mademoiselle