thoughts of a drama queen

Ieri n-a fost o zi prea buna pentru mine. Am avut un asemenea hal de stres in mine, incat incepea undeva in stomac, imi urca prin gat, mi se prelungea pana in tamplele care ma dureau. Imi zvacnea un ochi, imi pulsa o vena, imi tremurau degetele. N-aveam stare, eram hiperactiva si totusi nu ma simteam in stare sa fac nimic concret, pentru ca nu aveam destula rabdare si putere de concentrare. M-am certat cu toata lumea, am facut crize de gelozie nefondate, nu prea am avut chef sa discut cu nimeni, ba chiar am aplicat la tehnici din batrani de eliberare a furiei, si anume am urlat ca din gura de sarpe, dupa care m-am pleznit peste cap ca un copil autist. Pitulicea s-a speriat si mi-a zis : “Stii ca o sa cheme babele politia acuma, nu?”
Pe langa problemele cu serviciul si cu scoala, care s-au adunat toate si au picat la tzanc, adica drept la mine in moaca, am impresia ca sursa generatoare de stres are totusi alta provenienta.
Summitul asta. Treaba e asa: orasul musteste de politisti, bodyguarzi, SPPisti, SRIsti, Iluministi si Renascentisti. Lumea e si ea mai agitata. Se misca toata lumea repede repede pe strazi, corpuri se ciocnesc, injuraturi se lanseaza, priviri te spinteca. Aglomeratia nu mi-a placut niciodata dar acum parca ma enerveaza mai tare. S-a mai zis undeva ca bucurestenii sunt cei mai stresati romani. Acuma nu ca ma consider eu bucuresteanca, dar ma molipsesc si pe mine oamenii astia. Toata lumea e atat de dezorientata incat nu mai stie pe ce planeta e. Nu m-as mira sa fi spreiat (sau cum s-o fii scriind) astia cu nitzcaiva gaz halucinogen sa indobitoceasca populatia, sau sa se fi inteles cu patronii restaurantelor si barurilor, sa iti toarne niste somnifer in cafea.
Cel mai tare ma ingrozeste faptul ca de summit eu sunt singura acasa. Sunt cam singura in Bucuresti, daca stam sa ne gandim, pentru ca toata lumea isi ia o binemeritata vacanta, incepand de maine si pana duminica viitoare, ca asa-i romanu, daca-i dai 3 zile, el isi ia 10.
Mie nu mi-a dat nimeni liber, pentru ca sefele mele slovacoaice nu sunt curioase de summitu nostru, si nici femeile din Germania care sunt predispuse la icter mecanic fie summit fie nu.
Ce inseamna un Bucuresti blocat? Eu nu pot sa imi imaginez asa ceva. Ideea este ca eu trebuie sa ma deplasez in timpul summitului spre Bd. Regina Elisabeta, care va fi blocat. Nu mi-a explicat nimeni cum ajung eu acolo, nu stiu daca mai functioneaza vreo linie de troleu, dar stiu ca daca nu circula nimic, eu nu am de gand sa ma duc zilnic pe jos 12 statii de la mine pana acolo.
Mai stiu si ca faptul ca s-a dat liber, nu inseamna si ca lumea o sa stea in casa. Inseamna ca toata lumea merge sa isi faca gratarelu in padure, merge sa isi viziteze ruda din celalalt capat al orasului, sa verifice preturile la paine, ca asa-i romanu, nu se poate abtine. Chiar, oare alimentarile vor fi deschise? Fast Foodurile? Locuri de unde se cumpara apa si cele necesare supravietuirii? Farmaciile? Trebuie sa ma aprovizionez ca si cand vine potopul cel mare? Noua nu ne explica nimeni chestiile astea..
Sa nu mai vorbim de posibilitatea atacurilor teroriste. Nu stiu daca circula metrourile, dar sa zicem ca circula. Avand in vedere ca pe sus totul e blocat, inseamna ca toata lumea circula cu metroul. Iar acum o intrebare de bun simt logic…unde ar fi cel mai probabil sa aiba loc un atac terorist daca nu la metrou?! Daca toata supravegherea este concentrata pe delegatiile straine, cine se mai uita la niste bieti muritori de rand? Mie mi-e sincer groaza. Mama mi-a sugerat sa nu ma duc la serviciu. Sa le sugerez si eu cu caldura ca nu vrem sa murim zilele astea prea curand.
Macar am visat azi noapte ca sunt prietena cu Tyra Banks, si ca mi-a promis ca imi publica romanul. Sa zicem ca ziua asta incepe mai bine.
Ceva sugestii anti atacuri teroriste? Multzam