thoughts of a drama queen

Pentru inceput trebuie sa anunt ca sunt un antitalent notoriu la sport. M-au fortat ai mei sa ma duc la baschet cand eram mica, pentru ca eram umflata ca o un balon care nu-si ia zborul ca e prea umflat. Asa ca m-au trimis sa ma subtiez si sa ma inalt. M-am chinuit eu acolo ceva ani buni, m-au trimis direct la performanta, nu ne jucam bambilici aici…si da-i si fugi maratoane si ia mingi in cap si alte cele. S-ar putea sa mai fi povestit lucru asta, dar voiam doar sa fac o introducere. La facultate am nimerit intr-o grupa de volei. Inutil sa spun ca ma pricep la volei ca vaca la saritura cu prajina. De fapt pe vaca s-ar putea daca o antrenezi putin sa reuseasca pana la urma sa sara, oricum e mai probabil decat sa invat eu sa joc volei. Mi s-a aratat de cel putin 15 ori pana acuma cum se serveste, totusi, eu in 5 luni de facultate, nu am reusit sa imi insusesc aceasta deprindere. Asa ca de fiecare data cand vine randul meu sa servesc, anunt frumo,s cu un zambet larg, pana la urechi, cu ochi de catzel vinovat, “Nu stiu sa serveeeeesc :D”, ca sa stie fetele la ce sa se astepte.
Am noroc ca in general cam toate fetele se afla pe aceeasi treapta a antitalentului ca mine, asa ca de obicei ora de sport este o ora de comedie, care nimereste mingea face show cu o lovitura de gratie care ajunge ori in tavan, ori in celalalt teren, ori in capul uneia dintre noi. Astazi in schimb, am avut in echipa o fata care stia, si care a jucat 3 ani in ceva echipa bazata. Fata se enerva, urla la noi, ne dadea indicatii, era rosie, fumega efectiv. Eu o inteleg, asa faceam si eu cand se juca baschet si cineva gresea, dar ma rog, ii tot explicam ca nu e cazul sa se enerveze ca nu jucam in liga 1 aici.
Dupa ce am traznit o data o lovitura de-a mea caracteristica, mai putin ca nu mi-a trecut mingea prin tavan, a venit la mine sa imi explice cum se tin mainile. Apoi am dat o lovitura buna. YEEEE!! s-a extaziat ea…BINE MAAA…tot imi spunea, ma aplauda acolo, asa ca am inceput sa prind incredere in fortele mele de mare atleta. A mai urmat o minge, inca o lovitura buna, inca una, ea tot aclama, eu nu mai imi incapeam in piele, castigam punct dupa punct, eram pe val, eram defapt toata plaja, ce mai. Ne facuseram si o strategie, eu loveam mingea cu superlovitura mea matadora, i-o pasam ei, si ea ii sutea una direct peste plasa si in podeaua care se clatina cu toata cladirea. Echipa cealalta privea stupefiata. Eram extaziate, bateam din palme, mai putin si ne faceam si un dans de majorete.
Insa, cum toate lucrurile bune au o finalitate, la un moment dat nu am ochit chiar cum trebuie traiectoria mingii, si i-am fu”"t o incheietura in minge, de s-a dus bineinteles la dracu, si dus a fost punctul. Nu atat punctul pierdut, cat faptul ca nu imi mai chiar simteam mana m-a deranjat pe mine. M-am uitat putin la incheietura, aveam o vena care pulsa, se si umflase putin, vena se deplasase spre lateral, nu arata deloc bine.
Cu o fata de copil plouat m-am dus la profu si am spus cuminte “M-am ranit ” si i-am aratat incheietura afectata. M-a trimis la frigider sa imi pun o sticla inghetata pe ea. Mi-a amortit mana de tot, si locul cu pricina incepuse sa prinda o culoare albastrie. Fetele s-au facut cerc in jurul meu, ca de obicei cand cineva pateste ceva. Pe mine nu ma chiar durea, dar eram sexi asa accidentata, se uitau pana si baietii de pe terenul celalalt. Apoi am inceput sa ma plang ca ma doare, sperand sa imi dea proful 2 prezente pentru actul meu eroic. Adica ma sacrificasem pentru binele echipei, ce sa mai, aveam pasiune, dorinta de joc, eram implicata, m-am ranit pentru scopul suprem.
Proful nu a fost curios.
Acum sunt la birou, imi sunt putin afectate capacitatile de tastare, pentru ca mana s-a dezmortit si a inceput sa ma doara, imi admir asadar frumoasa vanataie obtinuta cu sudoarea fruntii.

In concluzie, total pe langa subiect, as vrea sa stam putin cu totii sa cinstim aceasta zi de 28 februarie, fredonand, care mai de care mai fals :”Asta-i poza noastra, 28 februarie, la metrou la gara ne iubiiiim”…asa ca…ne vedem jooooi…so long, farewell, aufwiedersehen, goodbye.