thoughts of a drama queen

La cererea publicului spectator mi-am facut publica adresa de E-mail si implicit IDu de mess…nu cred ca va crea probleme acest lucru, avem mereu la dispozitie butonul de Ignore, dar tin sa cred ca lumea imi va da add pentru ca le place ce scriu nu pentru pozele de pe margine ).
Azi voiam sa vorbesc despre animale de companie. De cand eram mica eram efectiv obsedata de animale. Arsenalul pe care l-am posedat, cuprinde : hamster, ratzusca, pesti (da multi, ca mureau repede), am avut pana si un iedutz!, pisica, si 2 caini. Ultimul caine a fost probabil cel mai dorit. Eram incredibil de stresanta in legatura cu faptul ca imi doream caine. A trebuit sa insist pe langa ai mei vreo 3 ani de zile pentru ea. Spun ea pentru ca in final am primit-o pe Mandy. O frumusete de catelusa, rasa collie, talie destul de micuta, avea culoarea neagra in loc de traditionalul maro, era cea mai dragalasa, dulce, ascultatoare, inteligenta catelusa din lume! Nu spun asta doar pentru ca a fost a mea, cine o stia stie. Am avut-o 7 ani de zile si ne-a generat atatea amintiri atat mie cat si familiei mele cum nu cred ca va mai face vre-un animal. A fugit de acasa undeva in clasa a 11a, pentru ca era foarte sperioasa, si vecinii au lasat poarta deschisa, dupa care cine stie ce i-au facut de a fugit. Am plans cateva saptamani bune, si plang si acuma daca stau sa imi amintesc de ea. Era efectiv parte din familie.

De cand am venit la Bucuresti imi doresc sa adoptam o pisicuta. Imi doresc atat de mult incat imi vine sa sar in sus si in jos cand ma gandesc la asta. Intr-un timp am institat groaznic pe langa colegi pana cand au fost de acord, dar au rumegat apoi ideea timp de vreo saptamana si s-au razgandit. E adevarat, eu sunt mare iubitoare de animale, dar mai usor cu responsabilitatea. Nu din rautate, dar am fost cam rasfatata si am ajuns sa am un caracter relativ egoist si delasator. Asa ca umila noastra casuta ar fi fost facuta haos de prezenta unui patruped. Cu toate ca sunt realista, continui sa imi doresc o pisica.
De curand am descoperit insa ca eu am un animal de casa, desi neprevazut. E un porumbel care doarme pe betonul care vine in continuarea balconului camerei vecine. (Nu stiu cum ii spune, ca nu e pervaz, nici prelata, chiar nu am idee ) Porumbelul doarme acolo, cateodata sta si ziua, sta si se uita la mine, eu ma uit la el. Cateodata ii spun si somn usor desi se culca cu mult inaintea mea, e probabil foarte obosit de la atat zburat. Cand nu e acasa, ma gandesc ca s-o fi dus sa isi ia de mancare, vine insa tot timpul punctual, dar singur. Eu ce sa ii fac daca nu se duce la petreceri.
Mie defapt nu imi plac pasarile asa ca in momentul in care deschid geamul mi-e super frica sa nu imi intre in camera sau ceva, pentru ca incepe sa se agite de fericire ca il bag in seama, normal .