thoughts of a drama queen

Reteta succesului: Lasa invatatul pe o zi inainte de examen, ca inveti mai sub stres si memoria functioneaza cu capaciate 129%. Aceasta a fost premisa de la care am plecat, asadar ieri am frecat menta pentru ceaiul verde toaaata ziulica.
Azi m-am trezit la ora 10. As mai fi dormit pana la 11, cand mi-era pus ceasul sa sune, dar nu, colegii mei de apartament s-au gandit sa se converseze matinal, iar vocea lor rasuna falnic prin peretii nostrii de plastelina.
M-am dus buimaca in bucatarie, mi-am pus cafeaua, colegu mi-a intins 2 felii de paine, colega mi-a intins pachetul de unt, am molfait adormita alaturi de ei, dupa care ne-am pus sa povestim povesti din liceu.
S-a facut 11, asa ca mi-am luat pozitia la calculator, ca sa ma pun pe invatat. Presupunerea ca cineva chiar poate sa invete in fata monitorului este una complet gresita dar aplicata de majoritatea multimii studentesti. Oricum, ca de obicei, am inceput cu o pauza. Am mai vorbit cu colegii si am inceput sa ma interesez totusi cu ce se mananca informatica asta, cam ce are sa ne dea la examen, de unde sa procur si eu niste materiale suplimentare pe langa cursurile schematice pe care le-am adunat de la unii altii. Pe grupul nostru de yahoo erau o groaza de mailuri in care salasuia cuminte intrebarea “Totusi, ce ne da la info?”. Din pacate raspunsurile erau toate la fel, si anume “Da, chiar, totusi ce ne da?”.
M-am apucat exact la 11.45 si am terminat la 12.42. Am conspectat niste cursuri de pe net, le-am mai mutat dintr-o parte in alta, de pe genunghi pe birou si inapoi, le-am fluturat, rasfoit, intors pe o parte si pe alta. Pana cand am ajuns la capitolul “Programare in Visual Basic”. Asta chiar m-a dat gata. Vin de la un liceu unde am avut o ora de informatica pe saptamana, ora la care ba ne motivam absente, ba ne jucam spanzuratoarea sau alte jocuri stupide care mai erau instalate in computer, cateodata deschideam timid Excel si ne jucam de-a tabelele, dar cam atat. Nici pomeneala de progamare, Visual Basic, C++, C–, DC+-. Asa ca respectivele limbaje imi pareau un fel de hebraica, rusa, probabil ca si hieroglifele ar fi fost mai intelesul meu decat declararea variabilelor.
M-am lasat pagubasa si am revenit la alte activitati, promitandu-mi ca invat mai incolo. Promisiunile de genul asta sunt tot timpul niste amagiri, insa continui sa le fac cu stoicism. Am mancat asadar de pranz, dupa care m-am luat somnul si nu mi-a dat drumul pana nu am dormit 3 ore.
La ora 17.30 am luat din nou foile. Am parcurs acelasi proces ca si mai devreme, retinand tot cam atata materie. 0.
M-am dus la fete in camera, am mancat de cina, am povestit pana pe la ora 8, cand ce s-au gandit ele? Hai sa mergem pana la Cora sa mancam la KFC. La Cora??? Eu am de invatat! Afirm eu trufasa. Mi-au bagat o fata prin care ma amenintau ca ma bat cu facaletzul pe care nu il avem, asa ca n-am avut de ales, m-am imbracat si am plecat.
La Cora am facut greseala sa intru in magazin. Am iesit cand anuntau prin statie “Stimati clienti, magazinul Cora se inchide, va rugam deplasati-va spre casele de marcat. Va mai asteptam”. Achizitiile mele contineau : un sampon, balsam (bineinteles), spuma de par, fixativ, ceara de epilat, Ob-uri (scuze catre masculii kre au facut greseala sa citeasca), bomboane, lapte demachiant, gel de dush si spumant de baie. Voiam doar sa ma UIT la cosmeticale. Mare mare greseala.
La ora 11.00 am luat din nou foile. Ma uitam prin ele si parca vedeam podeaua. 10 persoane imi scriau pe mess si eu le raspundeam la fiecare. Scriu un post si mai citesc o data. Asa sa fie!
Bafta mie.

E adevarat. La servici cateodata am treaba. Cateodata e stresant si nu imi vad capul si cateodata mi se face rau. Dar in general nu e asa. In general sunt zile normale, lejere, plicticoase chiar pana in maduva oaselor, cum a fost azi.
9:58. Ajung la birou, dupa 90 de minute de stat in trafic. Statul in trafic deja nu ma mai deranjeaza, a ajuns sa imi placa sa ma uit pe geam si sa ascult radio, mai ales cand e emisiunea de dimineata si pot sa ii ascult pe my favourites Dobro si Craio . (Btw…Dobro cand mai vii in Expirat sa ma mai calci pe cizme de 2 ori??)
10:00 Am aprins calculatorul si am trimis rapid mailul care anunta ca am ajuns, ca sa poata sa inceapa sa imi numere orele.
10:02 Fac prezenta pe mess si ii salut pe cei cativa concetateni care se afla in aceeasi situatie birotica precum ca si mine. )
10:15 Mi-am facut cafeaua. Ma duc la geam sa fumez o tigara, ma intorc la birou. Intru pe sefele mele si incepem sa povestim despre vreme, despre cum a fost de revelion, beau cafeaua, timpul trece.
11:00 Primesc un telefon. E o tanti care bineinteles se plange de ceva, ca femeile astea numa asa ceva stiu sa faca. Ma fac ca o ascult, mai spun din cand in cand “dada”, nu ca nu mi-ar mai fi povestit toate chestiile alea si cu cateva zile inainte, dar daca femeii ii face placere sa povesteasca…fie.
11:10 Mai imi fac un 3 in 1 ca ma plictisesc.
11:30 Pun niste contracte in plic si ma gandesc ca ar trebui sa le duc la posta. Ma decid ca astept pana la ora 1 ca sa imi cumpar si ceva de mancare.
12:00 Mi se spune sa incerc sa ocup un post. Scot dosarele, incep sa notez numere de telefon, dau vreo 5 telefoane dintre care la 4 nu mi s-a raspuns si la ultimul mi s-a spus ca e greseala. Ma dau batuta.
12:30 Ma fac ca lucrez, modificand niste date in planul de anuntzuri in ziar si il trimit sefei.
13:00 Deja 1? Mi-e prea lene sa merg la posta, deci mai stau
13:30 Realizez ca nu avem bani in casa, deci nu am bani sa trimit contractele, ca doar n-oi pune din buzunar. O lasam pe maine. Nu-i stres.
14:00 Ma duc la Mc sa imi iau de mancare, ma intorc, mananc, da incet ca nu-i graba, introduc fiecare cartofior in maioneza si il savurez cum se cuvine.
14:30 Ma simt constiincioasa si mai sun eu vreo 2 femei sa vad ce mai fac. Respectivele se pun pe povestit, si eu imi vad de conversatiile mele pe mess.
15:00 Incepe MAREA PLICTISEALA, pana acum a fost in regula. Incep sa cutreier Hi5 in cautarea iubitei ideale, apoi a iubitului ideal. Nu cu prea mult succes. Mai citesc una alta pe iqads, pe overheardinbucharest, si dupa incep sa cutreier din blog in blog sa vad ce mai rasare din capsoarele oamenilor.
16:00 Ultima ora si evident cea mai nasoala, ora in care ma uit din 2 in 2 minute la ceas.
16:15 Ma pun deja sa scriu raportul detaliat pe ziua de azi. Inforim putin pe ici pe colo, explicam cum ne-am spetit azi, povestim pe larg, sa para mai mult.
16:30 Mi-am luat deja jacheta pe mine si astept cu capul pe tastatura sa se sune de iesire. Merg pana la baie, ma uit in oglinda, imi analizez porii, mai dau doua ture prin birou ca am obosit, una alta.
16:55 Scriu mailul ca am terminat treaba, imi iau la revedere, si la revedere sa fie!

Ce taskuri dificile, jur.

5 down, 3 to go. Azi am avut examenu la micro, din categoria “mi-a tzatzait putzin partea dorsala”. Cu putina intuitie, putin invatzat inainte, putina inteligenta, putine amintiri din liceu, 0 mishkat in front, 0 inspiratii colaterale, am reusit totusi sa nimeresc 22 de grile din 30, si astfel sa promovez cu un amarat de 6, pentru ca m-a dezavantajat nota de la seminar. Ma rog, atata bai sa fie, important e ca l-am trecut, si cum ziceau fetele, a mai cazut un bolovan de pe cap.
Astfel ca acum asteptam urmatorul examen, la info, care se prevede a fi fara prea mari batai de cap, dupa care, in sfarsit, preamultasteptatul WEEKEND.
A trecut un weekend fara sa ies din casa. Era primul weekend dupa nu stiu cat timp, dar tot am fost in sevraj. Un weekend in care m-am uitat la monitor si asteptam sa iasa de acolo multa lume, si sa se transforme camera mea intr-o petrecere. Cred ca am si visat ca ma duc la petrecere.
Fetele au venit ca doua tornade peste mine, tzopaind si chitzaind sa ma duc cu ele in PAT. Nu, nu voiau sa facem sleepover party, acesta este numele unui club. Le-am refuzat de repetate ori, dupa care le-am pupat cu un mic blestem rautacios, si anume sa nu se distreze fara mine, asta dupa ce m-au imbratisat ultima oara si s-au pus sa faca scandal ca nu mergem impreuna. A doua zi, ce sa vezi, evident ca nu s-au distrat fara mine. Sunt sufletul petrecerii, ce sa mai.
Vorbeam cu aradenii care incingeau un chef pe cinste la preaiubita noastra Moskee, si eu nu eram acolo. Nu ca ar fi prima oara, dar parca atunci cand esti nevoit sa stai in casa ti se pare ca soarta e cea mai cruda cu tine, si parca atunci toata lumea se distreaza mai bine, exact cand tu nu poti sa faci asta. Vorbeam cu Andra si ne plangeam ca suntem singurele persoane de pe planeta care stau sambata in casa. Ne gandeam ce bine ar fi sa putem locui aici, si sa mergem in fiecare weekend acasa. Probabil ca nu ar mai avea nici un farmec, dar stiti cum e natura omului, nicicum nu-i bine.
In fine, weekendul asta am promis ca recuperam. Am dat si o raita pe la reduceri si mi-am achizitionat ceva in extazul faptului ca am luat examenul, iar de acum o sa ne facem planuri cu colegele nebunele de fiecare data cand ne intalnim.

Bukale is getting not so bad pana la urma…trebuie doar sa stii sa ai perspective pozitive.

Aveam azi examen. Fapt care a facut aceasta sambata sa para ca orice alta zi de kkt. O sambata in care nu ai iesit cu o zi inainte, te trezesti devreme, bei cafeaua, mai citesti un alta, o zi cat se poate de banala si nasoala. A stricat tot farmecul weekendului dar ma rog, nu despre asta vreau sa vorbesc.
Daca tot ma trezisem relativ devreme, m-am spalat pe cap, mi-am indreptat parul, m-am machiat putin, m-am parfumat, am renuntat la hainele de -10 grade pentru ca s-a mai incalzit, si am plecat de acasa relativ in forma. Am plecat bineinteles mai devreme ca sa ajung cu juma’ de ora mai repede sa stam cu totii in fata si sa ne plangem de soarta noastra de stundenti afectati de viata.
Cum mergeam eu asa be Bd.Decebal, s-a intamplat minunea. Un tip inalt, brunet, frumos, cu ochi albastri, intruchiparea viselor mele in ceea ce priveste un fizic masculin, se iveste in fata ochilor mei. Era perfect cu exceptia unui singur detaliu. Era cu o blonda draguta dupa el. Mi-am zis “clar, are prietena”. Era prea frumos, si la propriu si la figurat, sa fie adevarat. Acest fapt nu m-a impiedicat insa sa ma holb cu nesimtire la el, defapt ma uitam drept in ochii lui ca sa fiu mai exacta. Cu surprindere am realizat ca si el facea acelasi lucru. Am continuat sa ma uit, depasind limita de bun simt permisa sa te uiti la cineva in ochi fara sa vrei sa spui ceva cu chestia asta. El la fel. La un moment dat, tipul se opreste. Ea continua sa mearga, desi cred ca s-a intors spre el sa vada ce face. In momentul acela mi-am fixat privirea inainte si am grabit putin pasul sperand sa nu ma opreasca in mijlocul drumului. Resemnat, omul si-a continuat drumul.
Am facut cativa pasi si am regretat instant decizia proasta. Evident ca nu am sa il mai vad niciodata pe tipul ala dar parca nu imi pot imagina cum ar fi decurs conversatia intre noi daca m-as fi oprit si eu. Ce faza total aiurea )…nici postul nu sunt in stare sa il scriu cum trebuie pentru ca nu stiu exact ce vreau sa demonstrez.
Ideea e ca asta nu e un caz izolat, si ca mi s-a mai intamplat de multe ori sa am asa un schimb de priviri cu cineva si sa imi continui apoi drumul stiind ca niciodata nu ne vom mai revedea. Noi le numim “iubiri de la semafor”, made only in Bucharest.
Nu prea mai sunt multe de comentat. Faceam glumite cu prodi pe tema asta, ca am sa ii dau pe blog semnalmentele si am sa cer recompensa. Vazut ultima oara pe Decebal in jurul orei 14:30. Asta e problema cu orasul asta. E prea mare si tocmai din cauza asta viata sociala devine foarte limitata, desi suna ca un paradox.
Oricum, draga brunetule, sper sa ne mai revedem, am sa ma plimb pe Decebal cat de des pot de acum incolo )

Am avut astazi, o data si pentru totdeauna, ultimul seminar de matematica. Am constientizat cu incantare ca, in afara de preablestematul examen care ma asteapta in 3 februarie si pe care il voi trece doar cu Sfanta Mila a lui Dumnezeu, am terminat cu matematica. Pentru totdeauna (da, mai avem statistica in anul 2, dar macar am satisfactia ca in orarul meu nu voi mai vedea niciodata scris cuvantul “mate”).
Clasele 5-8, terorizata de dirigintele batran, meschin si comunist, eram doar o bucata de plastelina pe care el voia sa o modeleze si sa o instruiasca in tainele matematicii. O inclinatie deosebita spre matematica nu pot spune ca am avut, insa majoritatea lucrurilor nu presupuneau o prea mare provocare, astfel ca reuseam tot timpul sa scot o medie de 9 daca nu chiar 10 la mate. Intrasem asadar in gratziile dirifintelui, care nu mai deveneau gratzii de fiecare data cand refuzam sa particip la olimpiada. Ne distrugea psihic omul acela cu mina lui autoritara, cu felul in care ne asculta din toate definitiile predate iar daca nu stiai una iti punea o liniutza, urmand ca la 4 liniute sa iei nota 3. Nu conta ca esti pruncu lu cutare sau ca ai doar nota 10, definitiile erau sfinte. Ne asculta la tabla in ordine aleatoare numai de el stiuta, tot ce puteam face era sa ne dam cu presupusul care va fi urmatorul pus pe lista lui Schindler. Daca Doamne fereste nu stiai la tabla, avea un stil sa te faca cu ou si cu otet, incat iti doreai sa te faci mic mic mic, dupa care sa iti faci o groapa in paman si sa te introduci in ea, fara ca sa mai fii nevoit sa iesi vreodata la lumina si sa dai ochii cu el. Pe cei mai slabi de inger reusea chiar sa ii faca sa planga, dar pana la urma tot le trantea asa un 5 din mila lui nesfarsita. Avea de asemenea un sistem de valori foarte bine pus la punct. Exercitiu pe care unui elev slab l-ar fi dat pentru nota 10, altor elevi l-ar fi dat pentru 5. Imi amintesc ca m-a ascultat o data dintr-o problema nasoala la geometrie, care avea o intrebare capcana, si mi-a dat 9 pentru simplul motiv ca ridicase cineva din clasa mana inainte sa spun eu raspunsul corect.
In ciuda acestei situatii, din generala am ramas cu niste cunostinte fundamentale de matematica, insa din pacate ele mi-au fost complet spulberate in momentul in care am ajuns in liceu. Sistemul de valori a fost dat in totalitate peste cap cand am dat de noua mea profesoara. Femeia nu era o persoana rea, parea ca ii placea cu adevarat ce facea si incerca sa se apropie de elevii ei. Era insa un pedagog atat de prost incat nici nu mai stiai in ce directie sa o iei la bani marunti.
Fiind considerati o clasa de copii foarte buni, ea nu se mai chinuia sa ne predea bazele materiei, ci ne baga direct in tot felul de exercitii complicate cu vrute si nevrute, de te durea capul in momentul in care apareau pe tabla. Temele nu erau verificate niciodata, chestie pe care am deprins-o rapid, urmand sa renuntam cu totii complet la efectuarea acestora. Avea tot felul de pretentii sa ii predam portofolii cu exercitii rezolvate in timpul liber, suplimentar fata de ce ne dadea ea, insa in curand am invatat ca portofoliile acelea sunt doar mult hartii bune de facut focul, si am ajuns sa ii predam caietele de clasa la care le schimbam coperta si scriam “Portofoliu” pe ele.
Nota cu care am defilat tot liceul la mate a fost 8. Nu conta ca scrisesem la test de 10 sau de 5, eu aveam 8. Chestie care nu imi dadea niciodata voie sa ma plang, si pe care ma bazam tot timpul. Orele de mate erau un chin, o ora de dictare inutila care nu iti punea deloc mintea la contributie, iar filozofia materiei era sa invatzam tipuri de exercitii pe de rost. Pana si matematica ajunsese o toceala. Astfel ca am ajuns sa dispretuiesc rau de tot materia asta si sa nu mai im bat capul cu ea nici cat negru sub unghie.
Mintea mi-a fost cat de cat luminata in clasa a 12a cand am ajuns la meditatii la un profesor decent si foarte de treaba, cu ajutorul caruia am mai inteles si eu una alta si m-am dus cu capul sus la admitere.
La facultate lucrurile s-au prabusit bineinteles din nou, cand am dat de niste chestii mult prea nasoale pentru capacitatea mea de asimilare, iar acum sunt in stadiul in care sunt gata sa dau chef pentru simplul fapt ca s-a terminat cu corvoada orelor de matematica.
In concluzie, imi dau seama cat de mult pot sa influenteze circumstante de genul asta dezvoltarea unui elev, stiu ca matematica ar fi putut sa imi placa daca ar fi fost ambiantza altfel, poate si daca as si fost eu putin mai ambitioasa si mai pasionata. Acum insa, ma multumesc cu ce am reusit sa pricep, si defilez serios cu alt gen de cunostinte.

Le doresc copiilor sa aiba un impact cat mai lin cu acest fenomen numit matematica.