thoughts of a drama queen

Locuiesc intr-un apartament de lux. Penthouse i-as putea spune. Fiind atat de frumos m-am gandit sa il descriu in multe cuvinte, ca sa fac ciuda lecturanzilor mei cu minunatia mea.
De cum intri in bloc defapt ti se ridica parul pe maini de incantare. Liftul, de un gri scorojit, are o superba oglinda sparta in 4 bucati asimetrice, astfel incat chipul ti se reflecta in mai multe bucatele diforme. Revizia trebuia sa-i fie facuta in 2006, insa probabil administratorii s-au gandit ca e mult prea hipermodern ca sa il supuna unui asemenea chin.
Etajul 10, numar fermecat. Holul lung, proaspat renovat, te indeamna spre apartamentul cu numar divin. Usa e proaspat schimbata, insa cea veche avea farmecul ei, ii trebuiau 3 impinsaturi speciale dupa care se deschidea reveland magia interioara. In zilele bune, un miros de prajeala combinat cu fum de tigara si odeur de neaerisire iti loveste suav narisoarele. Dai de un linoleum rosu sangeriu, superb, calitate extra, model Dalmatian de la petele de zugraveala proaspata. In peretele drept a fost sculptat un cuier de tip modern, de propriul nostru coleg care si-a descoperit calitati tamplaresti in primele saptamani ale coexistentei noastre. Astfel, cuie de diferite marimi, batute la distante aproximativ inegale, sustin mandre paltoanele si jachetele noastre.
Holul ingust se deschide falnic intr-un hol mai mare, unde zac piese ilustre de mobilier antic, posibil din epoca Victoriana, un stil aparte, rar de gasit. Nepotrivirea pieselor de mobilier constituie farmecul acestui hol, vitrina unde gasim pantofii fetelor este decorata cu diferite abtibilde de pe vremea gumelor cu tatuaje, iar pe masa mare din micul “dining room” se odihneste o fata de masa verde-voma, culoare in trend de altfel, patata de trecerea timpului.
Pe dreapta dam in bucataria luxurioasa, echipata ultimul tip. Un frigider proaspat reparat pentru ca s-a oprit la 2 saptamani de la instalarea noastra si ne-am tinut o saptamana mancarea pe balcon, aragazul nou inscriptionat cu urmele bunastarii noastre, pete de ulei si alte bunataturi culinare. Masa alba stil bucatarie ceausista anii ‘70, chiuveta in care se dezvolta o culoare ruginie de ultima generatie. Cele doua corpuri – un birou de lemn putred peste care am asezat o etajera. Daca o bateam in peretele sensibil era posibil ca acesta sa se darame astfel ca am pastrat un design mai neconventional.
Camera fetelor, living roomul prezidential. Dotata cu covor persan, pentru ca are mult par pe el, are 3 pereti de culoare alb imaculat si unul mov in degrade, zugravit de mine cu manuta proprie pe cand aveam talente impresioniste. Alte piese de mobilier in stil Ludovic al XVI-lea troneaza in camera, pe ele fiind asezate strategic pahare de diferite dimensiuni pline de lichide diferite. Arta decorativa contine fundite de pe vremea craciunului batute si ele in cuie, in ton cu cele de pe hol, pastrandu-se astfel simetria apartamentului.
Camera mea, cea mai din stanga, camera de odihna si recreere. Lipsa perdelelor confera un aer dezinhibat si deschide camera dand impresia de spatiu si luminozitate. Covorul, initial un albastru, bate acum usor spre gri, punand in lumina aerul vintage al camerei, completata de dulapul cu abtibild “Visa” si fara sertare, o piesa de rezistenta in ansamblul incaperii.
In baia spatioasa cat un ochi de gainusa, putem observa un mozaic rococo pe podea iar marmura de Caraara – stil Piata Delfinului impresioneaza placut privirea, intreaga zugraveala oferind defapt imaginea unui spatiu intim si linistitor, pentru momentele rare de serenitate in cada de 1,20 lungime, in care incape jumate de om fara probleme.
Camera colegului nu o mai comentez pentru ca este mobilata de la Ikea in stil neo-modernist si vine ca nuca in perete in contrast cu aliniera intergalactica la care a fost supusa restul locuintei.
In concluzie, o casa extraordinara, perfecta pentru cele 4 suflete rebele care ii platesc chiria.