thoughts of a drama queen

Gata, am pasit din nou in viatza mea paralela. Nu stiu daca am pasit din nou, am pasit inapoi, sau am pasit inainte. Cert e ca transpunerea asta dintr-o viata in alta se manifesta in forme tot mai ciudate si cu efecte secundare sincer nebanuite.
De fiecare data cand sunt aici simt ca parca nu a trecut timp deloc, si totusi exista mici momente de liniste cand constientizez ca defapt timpul mi-a ras in fata. Stam in aceeasi incapere cu aceeasi oameni cu care am impartasit o viata de om, si intervine tacerea sordida care te anunta ca s-au imputinat motivele de discutie si lucrurile in comun, insa afectiunea care o simti pentru oamenii respectivi te face sa reusesti sa pornesti dintr-un punct aflat mai jos decat era cand s-a rupt filmul, te face sa te straduiesti sa cresti la loc in cateva zile tot ceea ce s-a daramat cat timp ai fost plecat.
Cu unii oameni nu ai nevoie de aceste tertipuri pentru ca iti ajunge o privire sa stii ca esenta lucrurilor defapt nu s-a schimbat, sentimentul e acelasi, doar ca totul vine intr-un alt ambalaj colorat diferit, si iti ia putin timp sa despachetezi si sa descoperi ceea ce iti era familiar.
Oameni in bratele carora poti sa plangi, pe umerii carora poti sa iti sprijini capul, oameni cu care razi si mai ales de care poti sa razi fara ca nimeni sa se simta jignit, oameni cu care impartasesti orice si de la care astepti acelasi lucru, sfaturi, idei, povesti nemuritoare, ganduri, fantezii, clipe de neuitat. Totul adunat in niste ani pe care i-am trait din plin si care au fost cei mai frumosi, si de care tragem inca cu inconstienta maxima, pentru ca vrem nu vrem, nu ne vom putea desprinde niciodata de ei, si ne vom intoarce la amintiri de fiecare data cand avem nevoie de o alinare, de un zambet, sau pur si simplu de un subiect de conversatie care sa trezeasca hohote de ras in mijlocul nostru.
Cel mai frumos e sa iubesti un om inca, dupa ce nu l-ai mai vazut de 4 ani, sa nu ai nevoie de cuvinte multe si de elemente de reasigurare, sa fie totul simplu si frumos, asa cum se presupune ca ar trebui sa fie acest sentiment.
Cunoastem atatia oameni…oamenii vin si pleaca, pana la urma ramai cu tine insuti. Ideea e in momentul in care te analizezi, sa vezi de cati prieteni adevarati ai avut parte, si ce ai reusit sa inveti de la fiecare.
What does not kill me makes me stronger, although i am growing, i still love the same things, those that give me comfort and are the most easy to keep in mind, i am not afraid of novelty, i just can’t find the means to let it into my life quite properly… This too will come with time, like so many other things.
I just hope i don’t leave behind that what i appreciate now, i just hope i don’t change into something too different from what i am now…

Cu nici o legatura cu Sfintele Sarbatori….Merry Christmas.