thoughts of a drama queen

Am invatat sa dorm zambind…poate pentru ca apreciez atat de mult somnul incat nu ma mai las infulentata de nici o tristete a lumii in momentul cand dorm si ma las coplesita de frumusete ca sa imi indulcesc orele in care plutesc intr-o frenezie a gandurilor. Subconstientul ma asculta si ma lasa sa dorm linistita, trimitandu-mi doar vise frumoase astfel incat sa ma trezesc tot timpul zambind, sa nu ma supar pe alarma care imi canta defapt o melodie de leagan in loc sa sune agitata, si sa pot sa imi icep ziua cu putinul optimism de care ai nevoie sa supravietuiesti.
Visez lucruri din trecut ca sa ma trezesc melancolica sau nostalgica, si sa contemplez apoi si restul diminetii la lucrurile visate pana sa imi vina in minte realitatea si sa se reinstaureze constientul, responsabilitati si probleme. Poate de aceea imi place atat de mult sa dorm, ca sa ma pot scufunda in a doua realitate a mea in care mi-am gasit linistea, sa evadez din tumultul vietii prin care traversez cu ochii larg deschisi, pentru ca nimic din realitate nu mai permite sa inchizi ochii, de frica micului moment de inconstienta care te poate conduce spre o greseala fatala.
Visez viitorul care se prezinta luminos si cald, diferit de ploaia marunta si de ceata care se asterne pe geamul meu in fiecare dimineata cand la ora 6 ma trezesc si privesc pe geam o lume ingandurata si mohorata de vreme…iar eu imi pun castile in urechi si continui sa visez pentru cateva momente, gandindu-ma ca totusi macar sunt pe drumul bun catre visele mele.
Niciodata nu visez prezentul, nu stiu din ce cauza, poate pentru ca nu se aliniaza la ideea mea despre ce ar trebui sa visez, pentru ca prezentul nu se incadreaza in categoria “vis”, ci mai degraba in categoria “treapta”, pentru ca nu stiu ce e aia iubire, suferinta, pentru ca nu traiesc nici un sentiment pe care ar trebui sa il visez, pentru ca monotonia nu se poate transpune in vise.
Imi cladesc astfel existenta pe tot felul de imagini din care ma hranesc cateodata si daca nu zambesc in timpul zilei (Cum am auzit recent de la un amic vechi…”Simona nu te-am mai vazut zambind de mult”), zambesc in somn cand imi apar in minte lucruri care ma faceau cu adevarat fericita.

Make me smile…i´ll treasure the moment and possibly dream about you some day.