thoughts of a drama queen

Nu am un subiect precis…voi asterne asadar un amalgam de cuvinte cu speranta ca pana la sfarsit vor alcatui o povestioara inchegata…sau macar o aberatie cu sens.
Nu-mi plac diminetile…in camera mea bate soarele atat de tare incat iti trec raze prin pleoape si te trezesti ametit de o betie de lumini. Nu mi-am pus perdea, la fel cum nu mi-am achizitionat nici alte bunuri de reala folosinta…oricum toate lucrurile stau aruncate care incotro…camera mea arata ca o camera de camin doar ca stau singura in ea…de obicei.
Nu-mi plac nici sambata la ora 4 dimineata cand ajung acasa pe mai mult de o carare cum ar trebui, si mor de foame si constat ca iar am uitat sa imi iau paine, sau alte sortimente de mancare si ma culc in speranta ca maine cand ma trezesc nu imi mai e foame, sau ca macar atunci ma incumet sa merg la alimentara si sa imi iau ceva de mancare de cei 20 de lei p care ii mai am in posesie la ora actuala.
Imi place in schimb ca nu e nimeni acasa si pot sa ma asez intr-o vana plina cu apa cu muzica data la maxim si cu usile deschise, stiind ca nu vine nimeni, si sa contemplez la nemurirea sufletului in timp ce ma inunda o stare placuta de moleseala calda si umeda.
Sa stau la metrou cu castile in urechi, si sa fiu singura pe care nu o intereseaza k a pierdut metroul, stiind ca oricum vine altul in maxim 5 minute, si sa analizez tacit marea de oameni categorizandu-i pe tipologii..tot felul de ciudati in orasul asta.
Sa vad un film lung de 2 ore care se bazeaza mai mult pe imagine decat pe actiune, iar eu sa oscilez intre sentimentul puternic de somn care ma incearca, si pelicula pentru care cineva s-a chinuit atat ca sa o produca in stare impecabila pentru publicul spectator…si tocmai cand imi spun ca nu mai suport, ca adorm in clipa urmatoare, sa se aprinda luminile si eu sa pierd finalul pentru ca stau de 5 minute cu ochii inchisi. (Acest ultim paragraf nu stiu in ce categorie se incadreaza…l-am scris de dragul de a-mi lipi degetele de tastatura).
Expiratul s-a mai luminat si muzica s-a schimbat si au aparut acum si fete dragutze..care dupa ce beau 25 de beri si se arunca pe jos de extazul provocat de melodii prea putin extaziante, nu mai par deloc dragute…eu insa, obisnuita cu tot felul de privelisti de genul, reusesc sa inchid ochii si sa sorb mai departe din berea mea, asteptand ca o data sa imi vine si mie cheful sa ma ridic de pe scaun…
In taxi spre casa ne certam unde sa mergem, dar pana la urma ajung cu bine acasa si incepe momentul “4 dimineata”…
Stiu ca nu are nici o logica…e prea devreme si totusi berile, shoturile si suta de whisky isi fac efectul, daca nu seara, atunci a doua zi…As mai dormi da e prea lumina, as manca dar nu am ce, am sa ies afara sperand ca o palma rece ma va trezi de-a binelea.

Good day.