thoughts of a drama queen

M-am gandit un pic cum sa fac sa cosmetizez postul asta, ca sa nu imi exprim in mod direct indignarea si repulsia fata de anumite evenimente care s-au intamplat ieri. Nu vreau nici sa jignesc pe nimeni, nici sa compromit pe nimeni…bine, sa fim sinceri, nu vreau sa imi sara lumea in cap. Dreptul la libera exprimare nu implica tot felul de calomnii pe care le-as face eu aici daca m-as pune sa vorbesc liber in adevaratul sens al cuvantului. Defapt cred ca nici nu are rost sa ma pun sa povestesc ad literam ce s-a intamplat pentru ca fiecare stie cam cum decurge un bac in preaslavitul M N, si nu numai.
Erau o data niste iepurasi. Iepurasii mergeau la scoala din padure, (una dintre, daca nu cea mai tare tare scoli din padure ). Si dupa multa munca si truda, iepurasii aveau de dat un examen ca sa poata sa avanseze la gradul de iepurentzi la una din facultatzile tzarii sau nu numai. La prima proba trebuiau ei sa dea limba si literatura iepuriceasca oral. Si ce au aflat ei cu o zi inainte de examen? Ca in comisia 29 este o profesoara cunoascuta. Asa ca iepurii cu nume de familie gen Tataebastan sau poate Mamaebashtanca au trimis direct carul cu morcovi la profesoara. Asa ca evenimentele din ziua urmatoare s-au derulat cum nu se putea mai bine, cand a intrat un Tataebashtan in sala profesoara facea “Dar vai domnule Tataebashtan, intrati ca demult va asteptam” si asa s-a pus iepurasul pe buturuga lui de lemn, care, nu avea, nici o vina, mai mult sau mai putin, adica sa nu taiem capetele iepurasilor asa fara nici o vina…singura chestie ar fi ca nu s-au sinchisit sa deschida manualele iepurasilor sa invete despre figura lor istorica “Iepurandrul Lapusneanu” sau nuvela fantastica “La Iepuroaice”. Sa revenim, se aseaza pe buturuga lui si i se cere sa recite versuri dintr-o poezie. Iepurasul nu numai ca nu stie, dar se gandeste serios sa isi citeasca testamentul. Oricum, se gandeste profesoara, a avut un raspuns impresionant la prima parte. 10, 10, felicitari, aplauze.
Apoi, in sala intra o alta profesoara din scoala si ii sopteste ceva profesoarei in cauza, care face un X discret langa alt nume de pe fisa ei plina de Xuri. Pai mai Tataebashtan, tu chiar asa nu stii sa te ocupi de problemele astea cu o zi inainte? Treaba trebuie pilita din timp nu asa la fata locului dupa ce vine iepurasul plangand si iti spune ca chiar nu a invatat nimic si ca acuma s-a terminat cu prefacatoria, sa mergi o data sa pilesti acolo unde trebuie.
Alt iepuras, alta poveste. In esenta toate se derulau la fel, insa a ramas cazul celor a caror tatzi iepurasi erau doar niste simpli angajati, salariati, etc, nu o duceau ei rau, dar nici nu aveau vreo intentie sa perie blana profesoarelor cu cine stie ce MICI atentii ca sa isi rezolve o nota care poate fi luata relativ usor dupa 5 minute de abureala pe o tema nu foarte complicata.
Insa dupa ce profesoara se uita pe foaie si zice “mai catzi de 10 am dat” se gandeste ca a venit si randul unui 9, si atunci Doamne fereste sa nu fii tu urmatorul iepuras ghinionist, ca atunci chiar ca nu mai conteaza cat si ce stii, conteaza doar ca Tatanuebashtan, si atunci poti sa iti iei adio de la visele si sperantele tale de iepuras.
Trist e ca pur si simplu nu ai ce face, poti doar sa te conformezi gandindu-te ca asa-i in lumea asta nedreapta, si ca tu esti doar un simplu iepuras care incearca sa iti faca un drum in viata. Si poti doar sa te bucuri de un 10 luat pe merit si sa scrii povesti moralizatoare despre iepurasi care te fac sa te simti mai bine.
Articolul acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice corespondente cu realitatea sunt pur intamplatoare.
Better luck next time my sweet prod!