thoughts of a drama queen

Daca mi-ai pune in mana un milion de euro, sunt sigura ca as putea sa ii stric intr-o zi, avand in vedere cate chestii vreau in momentu asta. De obicei vreau cate ceva in fiecare zi a anului, insa exista anumite perioade cand hormonii mei o iau razna si ma trezesc cu dorinte fulgeratoare care ma indeamna sa cheltui tot ce am pe niste impulsuri de moment pe care le regret ulterior cu siguranta, insa care imi satisfac pe moment golul pe care il resimt cand vad o anumita chestie pe care nu o am. (si probabil nici nu imi trebuie). Ma obsedez apoi pe un anumit obiect, incerc sa fac rost de fonduri ca sa ma finantez, si renunt apoi resemnata cand observ ca mama nu va ceda insistentelor mele pentru ca deja cunoaste absurditatea apucaturilor pe care le am din cand in cand, si stie exact cum sa procedeze ca sa nu goleasca bugetul in prima zi dupa salar.
Vreau sa merg la TIFF, pentru ca se vor da toate filmele bune de la Cannes….este un festival de film de 10 zile care are o traditie de vreo 6 ani. Filmele ruleaza in 4 cinematografe in paralel, si un abonament pentru toate ecranizarile costa in jur de 150 de ron…degeaba. Festivalul se tine in Cluj, si eu am bac peste 3 saptamani, deci evident nici nu se pune problema sa merg, desi sunt in stare sa ma tavalesc pe jos si sa renunt la orice cadou de ziua mea ca sa ma lase. Asta pana cand vad altceva si imi dau seama ca totusi imi doresc ceva de ziua mea. Defapt deja am niste idei concretizate care se vor insira in curand pe o lista kilometrica pe care le-o voi arunca alor mei in fata, sa aiba de unde alege in caz de lipsa de inspiratie.
La Eftin se introduc in fiecare zi haine noi, care de care mai ieftine si mai colorate. Sa nu mai vorbim de margele, cercei, bratari, ochelari de soare, shlapi, esarfe, posete…POSHETE (obsesia mea)…si in fiecare zi intru si ma uit cu jind la toate prostiutele expuse acolo, pe care de obicei mi le cumpar cand am bani, le port o data, si le uit mototolite in coltul dulapului, ca sa le gasesc dupa cateva luni si sa raman uimita ca mai am si asa ceva prin dulap.
Am o fixatie de mai bine de doi ani cu ceva poshete dintr-un magazin anume, care costa in jur de 200 de ron, si de fiecare data intru, le iau in mana, spun “Doamne ce faaaaaaaaaaaaaine-s…” si plec rugandu-ma sa castig o data la loto sa imi cumpar si eu vreo 3 posete dinalea, desi sunt prea extravagante pentru toaletele mele si nu as avea la ce sa le port.
Ce sa mai vorbim de terranova, care in fiecare zi au alt fel de reduceri si alt fel de oferte atragatoare, si parca nu ma mai pot satura de bluze si bluzite, care stau teancuri teancuri in dulap, dar asta nu ma impedica sa exclam in fiecare dimineata cand il deschid “Doamne, iar nu am cu ce sa ma imbrac”.
As goli efectiv magazinul Hard Soda, pentru ca imi plac absolu toate articolele, dar si cand trebuie sa scoti din buzunar 80 de ron pt o bluzitza maieutz pe care il portzi o data pe luna ca sa nu te vada lumea ca repeti prea mult toaleta, te apuca strechea si te gandesti ca de banii astia puteai sa iti iei 3 bluze de la eftin.
Vreau sa merg in fiecare zi la cafea si sa imi cumpar si tigari de fiecare data cand mi se termina, si asa cam si fac, mirandu-ma apoi ca nu am bani de nimic, ce sa fac daca in fiecare zi apare o noua ocazie de a mai cheltui ceva, iar eu sunt o persoana care rezista la orice in afara de tentatii ).
Am nevoie de vreo 20 de perechi de shlapi, cate una din fiecare nuanta a curcubeului, si daca mai raman, si nishte combinate, plus cateva perechi de balerini si sandale cu toc, ca nu ma pot duce sambata seara in slapi in orash. Cand prind catalogul de la avon/oriflame, l-as rashcheta efectiv, desi sunt constienta de calitatea proasta a produselor, nemaivorbind ca toate cremele, rimelurile, fardurile si parfumurile, stau inghesuite pe raft sa se puna praful pe ele.
Vreau sa merg la coafor, o data pe luna daca se poate, sa imi schimb lookul, sa imi mai trag o vopsitorie, o tunsoare care sa creasca imediat la loc in caz ca nu imi place, sa imi fac manichiura pedichiura si sa merg la solar, sa ma alint ca o printesa in prag de casatorie, ca doar o viata am desi nu imi permit sa o traiesc cum imi place.
Se mai mira lumea ca mi-e groaza sa merg la Buc, sa fiu nevoita sa economisesc la mancare ca sa pot sa imi cumpar una alta, sa imi permit si eu un cocktail undeva o data in secol, si sa imi fac macar o pofta ceva din cand in cand…omul asta este atat de capricios…mai ales femeia…iar aspiratiile cresc pe masura ce creste venitul…(asta e legea lui Keynes…iar vorbeste economia din mine, daca tot ma duc la meditatii in 2 ore…:(( ).
Si cu asta am incheiat deocamdata…insa mintea imi coace un nou subiect ca sa incat mintile cititorilor mei fideli. V-am pupat cu drag