thoughts of a drama queen

Dis de dimineata, dupa doar 4 ore de somn, dupa o noapte de dansat pe bar in nefe in cautarea sticlei de whiskey pierdute…(dar sa lasam asta pt alt post)…m-am trezit ca sa merg cu ai mei, cu prodanica, cu oana si cu ai ei, si cu inca o familie, toata gaska la Gyula la strand, un fel de familia Popescu pleaca in paradis.
La vama am scos buletinele zici ca eram la razie, n-am inteles de ce se uita doar la buletine si nu la fetzele noastre tipu’, probabil nu voia sa zicem k nu-si face treaba si atunci se uita la poza lu prodi si a mea imaginandu-si cine stie ce…hai ca buletinu lu prodi e nou, e sexoasa in poza, dar eu am 14 ani in poza ce Dumnezeu…na bine egal destul SF sa trecem mai departe.
Cum am ajuns acolo, nici o schimbare ). Glumesc, dar banuiesk ca stie toata lumea casele mai frumoase, drumurile mai curate, etc, etc, nu-i laud prea mult pe unguri k nu imi place de ei. (ma refer la ungurii de acolo si mai ales ungurii pe care nu ii cunosc. ungurii pe care ii cunosc sunt niste scumpi, va iubesc pe totzi ). Am platit biletul de intrare la strand, si am auzit din stanga “defapt aici a fost vama, aici ai intrat in paradis”. Pfoa, ce tare m-am simtit atunci, eu si probabil inca ceilalti 1000 de romani care erau tot in acelasi paradis cu mine.
Ne-am asezat frumos pe saltelutza, burtica la soare, si am inchis ochii. Dupa un timp, enervata de niste injuraturi autohtone, am deschis ochii si ma asteptam sa ma trezesc cu imaginea strandului nostru…dar nu, eram tot acolo, insa spre surprinderea mea, eram inconjurata de romani. (bine, nu era chiar surprindere, ca imi spusese multa lume inainte ca asa e, dar hai sa ne prefacem ca am fost surprinsa, de amorul artei). Asa, si mai erau pe langa cativa unguri nervosi. Chiar nu inteleg de ce. )
La un moment dat n-am mai avut stare. Am avut insa foame, defapt un gol imens in stomac provocat de petrecerea din seara precedenta. Am mers la una din establishmentele (Acuma chiar nu imi vine un cuvant mai bun in romana) unde se mananca, si am cerut foarte intrigata sa vad ce mi se raspude “2 meniuri nr.2″…doamna m-a inteles, mi-a cerut “daua mii sheptche sutche forintz” dupa care mi-a zis “da daua sutche n-ai sa dai”…eu zambeam cu gura pana la urechi de accentul colorat, dupa care nu m-am putut abtine sa nu pufnesc in ras cand am citit meniul in care scria “piept de pui umpluta cu cascaval”…da, si meniul era in romaneste, daca va vine sa credetzi.
Mancarea in schimb era tot ungureasca, delicioasa si multa, si chiar ieftina. Despre conditiile strandului nu avem ce comenta, totul ar fi minunat, daca nu ar veni romani de toate soiurile sa le strice. Adica nah, cand am vazut o fata de vreo 6 ani ca se pune frumos langa un pom si isi face nevoile…:|:|:| cand acolo erau vreo 5 locuri amenajate pentru asa ceva, ma gandeam ca imi fac o groapa si ma bag in pamant de jena ca m-am nascut in aceeasi tara cu fata aia. sau cu mama ei care i-a dat aceasta educatie prolifica.
In fine….in esenta m-am simtit bine, am dobandit si putin pigment natural, m-am balacit cat am putut ca nu prea aveai loc acolo de lume, apa rece, apa calda, apa foarte calda )…am mancat destul de bine…si m-am bucurat de experienta strandului intercultural )
Sunt foarte obosita si probabil ca postu asta nu a iesit cum trebuie. Dar nu am chef de meditatziuni azi…cel mai potrivit lucru de spus e “no comment”.