thoughts of a drama queen

Zi de zi suntem tot mai deprimatzi. Se vede pe fetele noastre, se simte in vocea noastra. La intrebarea “ce faci?” raspunsul devine doar un simplu “mneeh..” care reflecta starea de spirit din ultima luna si mai ales din luna ce va veni.
Atatea lucruri tin sa ne aminteasca faptul ca se termina liceul, incat e imposibil sa nu te deprimi. Stiind mai ales ca toata lumea regreta aceasta perioada si ca noi nu vom face exceptie de la asta. Ajungi la scoala, cineva inevitabil iti arunca un album in brate ca sa mai presari nishte vorbe de adio in el, dupa care auzi dintr-o stanga sau dreapta un suspin dureros care exlclama “mai X zile pan la baaac…” dupa care se aud cateva lovituri de cap izbit de banca, urmand ca totul sa intre in rutina zilnica.
Profii ne povestesc de viata si de moarte, ne uitam inca cu o urma de dispret la ei, dar stim ca ne va fi dor pana si de fetzele alea si de toate maruntele rautati care ni le-am facut reciproc (mai mult ei noua…dar trecem peste)…In pauza populam veceurile infecte unde deja ne simtim ca in propria noastra cafenea, ca in spatiul nostru privat unde ne exprimam refularile tragand nervosi din tigara, si ne uitam la peretii scrijeliti de alte minti luminate inaintea noastra, gandindu-ne ca de la anul nu va mai trebui sa ne ascundem de chitantza cu amenda de 500 de RON. Pana si asta ne deprima. Unde va mai fi exaltarea nepermisului? Unde va fi sfidarea care ne incanta pentru ca e printre singurele lucruri care le putem face sa ne simtim mai bine….
Ne va fi dor de portarul in fata caruia trebuie sa fii zi de zi creativ pentru a inventa ceva nou ca sa iesi din scoala…desi in ultimul timp stii sigur ca nu e deloc curios de gogoshile tale putrede, zambeste in schimb senin si te lasa sa pleci, pentru ca e constient ca ai fost terorizat destul timp in inchisoarea de maxima securitate.
Ne uitam cu drag la elevii de a 9a care injura si se revolta inca fata de insitutia scolii asteia, care la prima vedere este plina de dezavantaje, care insa se transforma cu timpul tot mai mult in avantaje…dupa care ajungi sa te simti privilegiat si mandru ca faci parte din ea, si sa nu mai concepi cum e sa fii elevul altcuiva…
Cel mai mult ne va fi dor unii de altii, pentru ca suntem (citez p Ioana, desi nu-i frumos) ca si o cutie de praline care se inchide si se trimite in lume, si fiecare are un gust unic p care nu il mai intalnesti niciodata
Dragii mei, viatza-i grea da trece repede…we’ll be back…