Deci ce faceti dragilor? V-ati dezghetat fetele? Eu trebuie sa recunosc ca am ajuns deja la capatul puterilor, pe culmile disperarilor. Nici nu mai stiu ce sa fac, cum sa reactionez. Incep sa empatizez din ce in ce mai mult cu suedezii, care au cea mai mare rata de sinucidere anuala, din cauza iernilor prelungite, ingropate in zapezi si din cauza zilelor se transforma in nopti pe la ora 15:00, cand unii abia s-au trezit dupa o chefuiala mai sanatoasa.
E prea de tot in Siberia, mai ales de cand Adi s-a saturat de dezapezit masina zilnic si a trebuit sa mergem cu metroul azi. Nu vreau sa par vreo pitzipoanca razgaiata, desi am pe mine un cardigan rosu cu imprimeu de leopard azi, dar mi se pare absolut excruciant, atat de excruciant incat imi permit sa adaptez acest cuvant in lipsa unuia mai potrivit. Si in timp ce altii exclama cum ca acest peisaj ar fi idilic sau bucolic, eu sustin ca este infiorator! Cu aceasta buna dispozitie imi tarsaiam picioarele prin nameti, sperand sa nu mi se ude sosestele chiar de tot, cu privirea pironita in podea, atenta sa nu calc in vreo groapa a zapezii din care sa nu mai pot sa ies. Grija la masini, grija la vijelia care venea din directia opuna. Cand am ajuns la firma aproape ca imi crescusera turturi pe fata. Si n-am mers decat vreo 20 de minute in total. Of, ce bine ne-ar fi prins un jeep zilele astea, serios acuma. Oricat le-as dispretui.
In alta ordine de idei, dar in aceeasi nota dezolanta, joi ar trebui sa plec acasa. Am deja bilete la Buleir, luate dus intors, tam tam, suntem bine. Si acum bineinteles ca stau cu teama de rigoare – oare decoleaza? la timp? oare aterizeaza? unde trebuie? in siguranta? oare o sa fie bine?! Nu ca n-as fi deja destul de panicata de toate catastrofele care imi ameninta existenta asta, mai o plimbare prin furtuna cu zapada cu avionul imi lipseste! Stiu ca ce-ti faci cu mana ta se numeste lucru manual, dar dracu se astepta la asemenea vreme dupa atata timp.
La serviciu e greu si e mult si trebuie sa venim in fiecare zi, indiferent de vremea de afara. Acestea fiind spuse, ma apuc de treaba ca vaicareala asta in ceea ce priveste vremea n-o sa faca bine nimanui.
Salutare.
Hello. Fara pic de jena va spun ca aseara a fost exact cum trebuie sa fie o zi in care scapi de sesiune! Am plecat la birou la sfarsitul programului fix, m-am imbarcat in metrou, am mers un catralion de statii pana la Politehnica, m-am vazut cu pitulicea si am zbughit-o la Afi. Acolo ne-am invartit o ora prin magazine, mi-am luat niste botine, cercei, o poseta si o bluza cu rapiditatea fulgerului, dupa care am plecat la film.
Am onorat invitatia primita de la Hotcity de a merge cu bloggeritele la film, in salile VIP. Si acu’ sa va zic ceva. Salile alea VIP isi merita toti banii, desi nu stiu cat costa, pentru ca noi am fost gratis. Dar e foarte misto. In “sala de asteptare” exista canapele si minuni, iar in pretul biletului este inclusa si consumatia dela bar (Va rog corectati-ma daca gresesc, mi-am uitat mapa acasa!).
Dar in sali! Este atat de minunat! Sunt doar vreo 4 randuri de fotolii mari si late, d’alea de care avea Joey in Friends. Si ma refer la modelul ala negru, nou si misto din piele, nu ala vechi maroniu. (more…)
Deci eu am serioase probleme cu capul. Vreti sa stiti ce fac de vreo juma de ora? Ma uit pe siteuri ca sa vad ce determina sexul copilului si cum pot sa-l influentez. Nu, nu vreau sa fac un copil maine, ci peste cativa ani. Dar am si eu o obsesie acolo, si anume vreau sa fie fata. Neaparat. Daca o sa am baiat, nu stiu ce fac cu el. Bine, o sa-l iubesc, presupun, dar o sa-mi blestem sortile si o sa-mi doresc fata in continuare. Sper din suflet sa nu imi chinui baiatul imbracandu-l in haine roz si strigandu-l prin casa Clara. Deci pentru binele tuturor, ar fi de dorit sa am fata direct si gata.
Nu m-ar fi preocupat atat de tare subiectul daca n-as sti ca in conditiile actuale n-am absolut nicio sansa sa fac fata. Stiti teoria aia cu arborele genealogic al barbatului care influenteaza sexul copilului? Genetic, noi avem Xu, iar domnu’ vine cu completarea din dotare si anume X sau Y. Nu se stie insa cati minibaietei si cate minifetite exista in dotarea domnului, iar din cate am aflat cercetand generosul internet, nu exista cercetari concrete care sa dea vreun rezultat sigur. Sunt doar diverse presupuneri pe care un site la confirma dupa care altul le infirma la scurt timp. E atat de confuzant! Ma rog, in familia domnului meu exista cu o precizie de 99% doar barbati. Exista pe undeva, uitata de vreme si de timp, si o verisoara plapanda care nu se stie prin ce miracole ale naturii a rasarit. Dar verisoara aia plapanda este singura mea speranta de viitor! Ar trebui sa-i multumesc ca exista si sa nu mai vorbesc asa urat. (more…)
Cand m-am trezit azi dimineata am vazut ca e inca noapte afara si ma gandeam “Doamne ce somn imi e, ce bine ca mai am de dormit…”. Dupa care zdringhi zdringhi, mi-a pornit alarma. “Fut*-i!”, am zis. M-am imbracat lenes, pus de un ceai, facut ceaiul, turnat in sticla de 2 litri si pregatit langa cheile Adiului de la masina, sa nu uite sa mi-l ia la birou. Pus casti de ipod in urechi si…
Transatlanticism – Death Cab For Cutie – cand o ascultam mi s-a facut dor de ceva. Am incercat sa caut putin in interiorul meu sa vad exact de ce imi era dor, dar n-am gasit, pentru ca nu era vorba despre o persoana. Era doar un “dor” din’ala romanesc, cum doar noi stim sa-l avem pentru ca doar noi am inventat un substantiv pentru asta si deci trebuie sa insemne ceva maret. Dar am zambit, asa, dor fiindu-mi de nu-stiu-ce, ma plimbam prin zapada si ascultam melodia si era bine. Astia reusesc sa ma calmeze tot timpul chiar daca e 6 jumate dimineata si ma indrept spre un examen.
OCS – Cine e de vina – Cand am descoperit prima oara Expiratul mi-am dat seama ca-mi place de oamenii astia. Auzisem de formatia Omul cu Sobolani, e normal, cine n-a auzit? Adica era greu sa n-auzi de o formatie care are in denumire cuvantul “sobolani”. Dar tocmai de asta nici nu am incercat sa-i ascult, pentru ca mi-era frica. Aveam impresia ca sunt un fel de Prodigy (pe care acum i-as putea asculta, dar asta-i alta poveste), iar Prodigy ma ingrozeau in mod deosebit din cauza miriapozilor din videoclipul la Smack my Bitch Up. (more…)
Ma tot gandeam in ultimul timp cum ca vai, nu mi se mai intampla nimic special si ce o sa mai scriu eu pe blog in acest caz? Soarta s-a gandit ca ar trebui sa fiu fara grija si ca se va ocupa dansa de mine, asa ca mi-a facut o mica surpriza in weekend, ca sa aveti voi ceva delicios – desi ironia cuvantului se va subintelege doar mai incolo – de citit saptamana aceasta. Pentru ca sa va scutesc de episoadele gretoase, vor fi niste bucatele peste care vom sari, iar aici trebuie sa va prindeti voi despre ce-i vorba, desi nu va fi foarte greu.
Asadar: vineri m-am gandit eu sa-mi fac un bine, dupa o saptamana sesionala plina de examene obositoare si storcaturi de creier. Asa ca m-am decis ca ma cuibaresc in pat, cu vreo 3 episoade din Mad Men si doua galeti de mancare chinezeasca. Am intrat pe site, am stat juma’ de ora pana m-am decis ce sa-mi iau, am comandat, a venit ala cu vreo 20 de minute intarziere si eram deja lesinata de foame, i-am lasat si 4 lei bacsis – o prostie din partea mea – si m-am pus sa infulec.
Toate bune si frumoase, doar ca nu erau chiar atat de bune. Pentru ca m-am trezit pe la 4 dimineata ca ceva nu-i ok. Ma chemau ratzele la dansele. Nu era bine deloc. De dormit nu mai puteam dormi, clar, trebuia intreprins ceva. Aici sarim peste vreo 10 minute de actiune. (more…)
